Lucrând cu oamenii am ajuns la concluzia că închisoarea de maximă securitate din lume nu e în Alcatraz, ci în mintea noastră, într-o țeastă rigidă, împietrită în absoluturi, pe care o purtăm zi de zi cu noi, ca un dat al sorții, ca un blestem, ca un miros pestilențial ce nu-l putem scoate din celule.
Tu nesocotești în fiecare zi darurile pe care le ai, talentele, abilitățile, acest dar fabulos numit viață și alegi în ficare zi blamarea, plângerea, lamentarea, catastrofarea, inactivitatea fizică, răutatea și pizma.
Tu mori de foame cu cele mai alese bucate lângă tine.
De ce?
Toată lumea pe care o cunoști e formată din gândurile pe care le rulezi în minte, dialogul interior, povestea ta de care ești atașat, narațiunea neiubirii părinților și a soartei tale, un ciclu al neputinței în care alegi să crezi, acționezi în virtutea lui și îl întărești.
Oprește-te! Începe să faci un singur lucru: cinci minute pe zi dă-ți voie să visezi la tot ce vrei tu: cum arată lumea în care vrei să trăiești, viitorul, ce activități îți dorești să faci, doar visează, acesta e unicul scop. Nu e nevoie să acționezi, să faci ceva, lasă-te cuprins de această dulce reverie care-ți strecoară încet speranța în suflet.
Nu trăim o criză economică, trăim o criză a speranței, a bucuriei, a motivației de a te trezi dimineața din pat cu energie. Zilele au devenit un șirag de provocări identice, iar sufletul ne e amorțit în teamă și deznădejde.
Oprește-te și visează. Adu-ți aminte de ce-ți producea bucurie. Mirare. Uimire. Exaltare. Extaz. Sentimentul de a fi viu.
Dacă aș putea sufla peste lume o super-putere, aș alege puterea și curajul a visa.
Creionez în inima mea o terapie a viselor, să ne găsim un loc confortabil și să ne lăsăm mintea și inima să viseze la cum vrem să arate viața noastră, lumea în care trăim, lumea copiilor noștri.
Viața este mai mult decât responsabilitate și productivitate.
Viața este mai mult decât un ghem de roluri sociale.
Mereu încerc să caut mai adânc: Ce este viața și cum arată esența ei?
Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!”, așa cum spune Tudor Arghezi în Psalm.
De fiecare dată când mă apropii de esența vieții într-un fel sau altul, sufletul meu respiră, știu că există mai mult decât ce se vede acum, aici.
Noi construim lumea prin gândurile și acțiunile noastre.
Încep eu această terapie a visului conștient, tocmai ca să-ți dau curaj.
Visez la o lume în care copiii nu suferă de abuzuri fizice, sexuale, emoționale, spirituale. Suferința copiilor mă depășește, rămân șocată și dezarmată în fața ei. Primul rău care aș vrea să dispară din lume ar fi acesta.
Vreau o lume în care suntem liberi de frică. Știu, sunt naivă, însă mă încăpățânez să visez că nu ne e frică de eșec, de părerea celorlalți, de sărăcie a minții și a sufletului, de singurătate, de iubire și vulnerabilizare.
Vreau să mă uit în ochii tăi și să-ți spun cu toată încrederea: Nu ai de ce să-ți fie teamă, ești în siguranță. Suntem cu toți aici, alături de tine, prin orice ai trece.
Vreau o lume în care femeile să se susțină una pe alta, să-și vadă unicitatea și frumusețea, să se ajute în dezvoltarea și devenirea lor. Îmi doresc cooperare, nu competiție.
Visez la o lume în care bărbații protejează și iubesc femeia, nu o abuzează în nici un fel (reciproca e valabilă), ci își dau seama că împreună sunt părțile unui întreg, se completează și potențează. Visez la o lume în care femeia nu e un obiect, ci o ființă cu emoții și capacitatea de a iubi până la cer, de a-ți împlini viața în cele mai nebănuite moduri.
Visez la o lume prietenoasă cu mediul înconjurător, în care puținul plastic și metal pe care îl folosim, îl reciclăm din respect pentru natură. Visez că suntem prietenii naturii, o îngrijim și iubim, îi oferim considerația noastră și ea ne încarcă mintea cu energie și sufletul cu frumos.
Visez la o casă lângă pădure sau mare, sustenabilă, cu o grădină, cu verandă, cu hamac, cu copii crescuți în libertatea de a simți, de a se juca, de a se mișca liber.
Visez la o iubire bazată pe valori comune, prietenie, umor, vulnerabilitate, acceptare, drag de celălalt, loialitate, pasiune, joacă, evoluție, vindecare, libertate, compatibilitate, spiritualitate, comunicare. Îmi doresc un om lângă care să fiu acasă chiar și la capătul lumii.
Visez la o lume în care oamenii trăiesc cu scop și sens, ghidați de valori, de focul interior care îi animă pe fiecare. Visez la a ne ști fiecare darurile cu care am venit pe pământ și trăim în acord cu ele.
Visez la parcuri și mult spațiu verde, visez să admirăm cerul și să ne bucurăm de fiecare respirație. Inspiră. Expiră.
Visez la un sistem medical bazat pe empatie, întoarcere la înțelepciunea naturii și medicină alopată doar acolo unde este cazul. Visez la interdisciplinaritate în abordarea unei afecțiuni, fie ea fizică sau psihică.
Visez să avem grijă la alimentație, sport, hidratare, somn, expunere la chimicale. Să ne îngrijim corpul cu blândețe și drag. Visez la mișcare în aer liber, dans, alergat, înot, orice te face să te simți bine în corpul tău.
Visez la o lume fără judecată, o lume în care relațiile interumane vindecă, nu rănesc.
Visez la o lume în care moartea e doar un pas spre altceva, spre mai bine, nu o tragedie.
Visez la o lumea unde fiecare om are nevoile de bază (adăpost, căldură, hrană, conexiune umană, afecțiune) asigurate.
Visez la o lume în care nu mai stigmatizăm oamenii cu boli psihice sau dizabilități fizice.
Visez la o lume în care noi avem valori morale ca onestitatea, curajul, moralitatea, bunătatea, simțul civic.