Sora mea m-a întrebat: „Ali, tu lupți pentru viață?”
Mi s-a părut o întrebare cel puțin interesantă.
A lupta pentru viață este ca și cum ai lupta pentru pace. Un nonsens.
Cum să lupți pentru pace? Pacea nu are nevoie de luptă. Ea se naște în interiorul nostru și devine un fel de a fi.
Mahatma Gandhi a demonstrat că rezistența fără violență poate înlocui războiul. India și-a câștigat independența față de Imperiul Britanic prin protest pașnic, refuzul de a coopera cu legi nedrepte și nonviolență — principiul de a nu face rău niciunei ființe.
Nu cred că poți fi pro-viață prin luptă cu o idee, cu un om sau cu un sistem.
Poți fi pro-viață prin puterea exemplului personal.
Poți fi pro-viață când trăiești în acord cu valorile tale.
Poți fi pro-viață când refuzi să faci rău, indiferent de context.
La fel cum Gandhi a ales rezistența nonviolentă și zeci de milioane de oameni au urmat un om de 1,65 m și 50 de kilograme, niciunul dintre noi nu ar trebui să minimalizeze influența morală și civică pe care o poate avea.
Eu nu particip la Marșul pentru Viață pentru că lupt pentru viață.
Viața nu are nevoie de mine să lupt pentru ea, ea curge neobosit, neîntrerupt, a fost aici când eu am venit pe pământ și va fi aici și după mine.
Eu particip la Marșul pentru Viață din 28 martie, din Cluj-Napoca, pentru că trăiesc darul vieții, care se exprimă prin cuvintele, gândurile, emoțiile și comportamentul meu.
Fiecare dintre noi este expresia vie și de netăgăduit a vieții ce merită celebrată!
*Poză cu sora mea, pe când era un ghemotoc adorabil ce nu mă punea în dificultate cu întrebările ei.