Voi enunța o afirmație controversată: fiecare ființă umană este exact în punctul în care trebuie să fie, inclusiv eu, inclusiv tu.
Ce vrei să spui, că cel care-și abuzează familia este în punctul în care trebuie să fie?
Ce vrei să spui, că cel care este dependent de substanțe interzise și toate relațiile lui sunt distruse este în punctul în care trebuie să fie?
Da, asta afirm.
Fără a intra într-o discuție despre bine și rău așa cum îl percepem noi, la nivel superficial de multe ori, orice om aduce echilibru în sistemul lui familial și social. Abuzatorul este o victimă care repetă un ciclu familiar și probabil, familial. Omul dependent de orice activitate sau substanță și-a ales dependența aceea pentru a supraviețui, a face față durerii, altfel sistemul lui psihic ar fi colapsat.
Alegerea ta ca femeie de a rămâne în relație cu un abuzator, vorbește din nou despre rănile tale interioare, erorile de gândire, convingerile eronate cu privire la relații, iubire, care se cer scoase la suprafață… și ce altceva scoate la suprafață mai repede domeniile ce necesită schimbare, decât suferința, durerea, neîmplinirea, frustrarea, greșelile care s-au transformat în tipare ce se repetă?
Judecata mea sau a ta este o judecată parțială, însă noi funcționăm în cadrul unor sisteme mai complexe și ramificate decât ne imaginăm, iar rolul fiecăruia în cadrul sistemului este de scoate la suprafață și a prelucra spre integrare o altă fațetă a durerii sau încurcăturilor din sistemul nostru.
Ești exact în locul în care trebuie să fii, din toate punctele de vedere: familial, financiar, social, spiritual, relațional.
Observă un minut ce emoții trezește-n tine această afirmație.
Eu, Alina-Anamaria Rotaru, am mers ani de zile la psihoterapie să fiu „reparată”, schimbată, îmbunătățită, „vindecată”, doar că după ce mi-am pus viața pe pauză aproape un an să văd eu, că așa cum sunt, sunt completă.
Într-o viață goală de tot ce era până atunci, când culoarea gri descria fidel starea mea, am descoperit cât de completă sunt. Într-o viață trăită într-un ritm nefiresc pentru o tânără, am descoperit darul vieții, ca un copil în fața cadourilor de Crăciun, ca și culorile curcubeului ce parcă s-au topit în ochii mei. Paradoxal, nu?
Aceasta nu e o pledoarie pentru a nu face psihoterapie, aceasta este un apel de trezire din capcana societății construite pe consum, care-ți vinde cu succes iluzia că dacă vei avea acest obiect, această vacanță, această casă, această operație estetică, vei fi suficientă, vei fi fericită, golul adânc din interior se va umple.
Industria modei, a machiajului, a operațiilor estetice și chiar a psihoterapiei marșează pe ideea că nu ești suficient de bună, dar dacă ai apela la un anumit serviciu și te-ai schimba, atunci, în varianta aceea îmbunătățită, stima de sine, încrederea în tine, convingerea că meriți să fii iubită și fericită, vor avea o creștere exponențială și toate problemele interioare îți vor fi rezolvate.
Așa ajungem să avem casa plină cu lucruri, un dreamboard cât un dulap, o viață care dă bine pe social media, o aparență agreabilă, dar dacă stăm în sinceritate câteva zile cu noi înșine descoperim un suflet măcinat de viermii insatisfacției, frustrării, nemulțumirii, un gol sâcâitor pe care nu știm cum să-l definim.
Când am înțeles până la ultima celulă că „dacă nu poți accepta ceea ce crezi cu adevărat și crezi că nimic din tine nu trebuie să fie perfect, mai bun sau mai puternic, vei experimenta un mod de viață cu totul nou. Prin urmare, acceptarea trecutului înseamnă a-l lăsa să fie așa cum este și a ne despărți de el” (Menis Yousry), trăirea mea s-a transformat.
Schimbarea pe care o cauți nu vine din exterior și aceasta este o pledoarie pentru a te uita la tine și a primi în sufletul tău ideea ca ești completă exact așa cum ești. Nu e nevoie să fii nici reparată, nici îmbunătățită, nici mai frumoasă ori deșteaptă ca să te bucuri de viață și să celebrezi minunea de a fi.
Știi ce-i interesant? Când nu te mai lupți cu tine, în relaxarea de a fi, în această binecuvântată acceptare, apar răspunsurile pe care le-ai căutat, apar oportunitățile spre care fugeai tu până mai ieri, apar oamenii potriviți sufletului tău, apare schimbarea de care ai tot tras să se întâmple.
Caută soluții de îmbunătățire, dar nu dintr-o mentalitate a femeii care nu e suficientă și completă, ci dintr-o plenitudine a ființei tale.
Așa cum ești, ești suficientă.
Așa cum ești, ești de ajuns.
Așa cum ești, meriți iubire, împlinire și o viață bună.
Așa cum ești, exact în acest moment, viața ta merită să fie celebrată.