Domnica Petrovai: Doar valorile comune ne mențin pe același drum

Psihoterapeutul și consilierul psihologic Domnica Petrovai ne vorbește despre valori și principii care trebuie să ghideze viața de familie.

Care sunt provocările familiei în zilele noastre? Diferă semnificativ de cele pe care le aveau părinții și bunicii noștri?

Dintr-un anumit punct de vedere da, timpul pe care-l petrecem la muncă și cu copiii a crescut semnificativ, ritmul schimbărilor în prezent este mult mai mare și cuplul e nevoie să facă față acestor schimbări ce implică un stres ridicat. Pe de altă parte, așteptările pe care le avem în cadrul cuplului sunt mult mai mari față de ce au trăit părinții și bunicii noștri. Siguranța financiară și nici chiar iubirea, ca precondiție a căsniciei, par a nu mai fi suficiente. Oamenii își doresc și au nevoie acum să se dezvolte, să evolueze, să fie fericiți, ceea ce înseamnă și o mare presiune asupra cuplului.

Timpul pe care îl acordăm în prezent relațiilor din familie este însă mai redus. Cele mai multe familii trăiesc un declin după perioada de îndrăgostire din cauza timpului redus investit, a lipsei modelelor și a educației relației de cuplu. Vestea bună este că acum cuplurile fericite au o calitate a relației semnificativ mai bună decât a părinților și bunicilor noștri. 

Schimbă rețelele de socializare dinamica relațiilor la tinerii care vor să-și întemeieze o familie? Cum?

Au scăzut răbdarea și lipsa de interacțiune face-to-face, mai ales pentru cei care sunt în căutarea unui tovarăș de viață. Avem iluzia unor multiple alegeri, ceea ce duce la un perfecțio­nism, credem că vom găsi pe cineva mai bun. Abilitățile de comunicare au scăzut și lipsa comunicării crește riscul respingerilor și al îndreptățirii în relații și al nevoii de a avea o imagine bună fără să fie congruentă cu realitatea. Accesibilitatea datorită rețelelor de socializare a crescut și facilitează infidelitatea, emoțională și sexuală, nu mai este atât de complicat să socializezi cu un alt partener și să-ți ascunzi identitatea. 

În multe familii apare gelozia. De ce?

Gelozia este o trăire firească până într-un punct, e firesc să-ți dorești să-ți păstrezi partenerul și să fie doar al tău. Însă dacă teama de abandon sau trădare sunt adânci și relația nu a evoluat în așa fel încât amândoi să se simtă siguri în relație, gelozia poate deveni distructivă pentru relație. Este semnalul că relația are nevoie de sprijin. Anxietatea și frica se pot adânci, crește vigilența, ceea ce înseamnă că relația nu a evoluat către un spațiu de siguranță și încredere. 

Ce rol joacă familia de origine în succesul sau eșecul relației de cuplu? Care sunt tiparele negative pe care le preluăm în cele mai multe cazuri?

Trăim iubirea și mai ales încrederea și siguranța alături de părinți și este firesc să ne influențeze într-o foarte mare măsură. Dacă am trăit privarea de afecțiune sau apreciere sau lipsa de limite, atunci asta are un profund impact asupra modului în care vom simți iubire în cuplu. Ne va fi mai ușor sau mai greu în funcție de ce am trăit. Însă și părinții noștri au dat tot ce au trăit și ei. Nu este vorba aici despre vină, ci despre a înțelege că noi, oamenii, am evoluat și că acum, din fericire, conștientizăm că pedeapsa în toate formele ei, de la critică, negativism, retragerea afecțiunii sau reproș, ne dă nesiguranță și crește frica de intimitate.

În prezent, mulți oameni sunt singuri și se simt singuri, deși sunt într-un cuplu, au colegi de muncă, familie, prieteni, pentru că încă au de învățat ce înseamnă să își asume propria contribuție în orice relație, să ierte, să repare rupturile în relații. Însingurarea duce la suspiciune, la interpretarea intențiilor partenerului și colegilor, la ostilitate în relații și la îndreptățire și victimizare.

Ce am adus în relații sunt modelele părinților și bunicilor noștri, fie de iubire sau multă distanță, critică ori neasumare, victimizare, sacrificiu sau subjugare. Ceea ce a dus la perfec­ționism. Iar acum suntem ne­mul­țumiți de partener, însă cu greu ne vedem propria contri­buție și credem că schimbarea trebuie să fie doar a lui și mai puțin a noastră. Sau căutăm relații perfecte, ceea ce reprezintă pur și simplu o fantezie. Ambii soți au nevoie să învețe să construiască o relație de încredere și siguranță, de grijă și respect, de a fi prezenți și de a se sprijini în propria lor evoluție.

Există iubire fără respect?

Iubirea înseamnă cunoaștere, și cunoașterea înseamnă înțele­gere, empatie, grijă și respect.

Cât de importante sunt valorile comune în familie?

Sunt esențiale pentru că, atunci când cei doi au o viziune comună și valori comune, își pot ghida viața de cuplu în funcție de ele. Diferențele sunt atrăgătoare și ne sprijină să creștem amândoi, însă valorile comune ne mențin pe același drum și în aceeași călătorie.

Există un secret al succesului în viața de familie?

După perioada de îndrăgostire, toate cuplurile au un declin, însă cele care reușesc să-l oprească și să reclădească relația sunt cele care prioritizează cuplul. Sunt prezenți amândoi în relație și știu cât de important este să aibă grijă de relație. Cei doi au nevoie să devină conștienți, să se înțeleagă unul pe celălalt, să fie atenți la momentele de criză sau rupturi și să le repare, să știe că tensiunile, incompati­bilitățile și conflictele sunt provocările cuplului de a evolua, să nu evite conversațiile dificile și să învețe a le susține fără învino­vățire sau reproș. Sunt cuplurile care își păstrează gesturile simple, se țin de mână, se îmbrăți­șează, își trăiesc viața împreună, nu se sperie de conflicte. Compatibilitatea se câștigă, se dezvoltă. 

Ce sfat de bază, foarte important, ați oferi unei familii proaspăt întemeiate?

Să fie cu grijă pentru relație, ea se construiește cu răbdare și cunoaștere. 

Numeroase cupluri motivează despărțirea din cauza implicării exagerate a părinților: care sunt gra­nițele implicării parentale sănătoase? 

Da, suntem o cultură mult prea intruzivă, cu părinți care nu s-au desprins de copii și care își mențin controlul, ceea ce este extrem de nesănătos. Cuplul are nevoie de propria lui identitate, granițe și viață și asta nu înseamnă că familia de origine nu are un rol, ci este diferit de cel între un părinte și un copil. Este deja o relație între doi adulți. 

Ce schimbări majore provoacă venirea unui copil în familie? Cum le gestionăm mai ușor?

Venirea unui copil pentru multe cupluri înseamnă bucurie, dar și noi responsabilități, stres, oboseală. De aceea, cei doi proaspăt părinți au nevoie de mult sprijin. Depresiile postpartum sunt foarte frecvente. 

Cum împăcăm cariera cu viața de familie?

Munca este o parte din viața noastră, ne oferă satisfacție și împlinire și răspunde anumitor nevoi. În același timp, relația de cuplu răspunde altor nevoi și cel mai înțelept lucru ar fi să înțelegem că avem nevoie de relații sănătoase și acasă, și la muncă pentru a avea o viață împlinită. 

Ne poate pregăti școala pentru provocările care apar în viața de familie? Dacă da, cum? 

Da, avem multe de învățat despre relații, iubire sănătoasă, cum să avem conversații dificile fără să ne rănim, cum să depă­șim crizele, să fim bine noi cu noi pentru a ne sprijini unul pe altul ca soți. Cum spuneam, iubirea înseamnă multă cunoaș­tere. 

Peste 20 de ani de experiență în consiliere familială: Domnica Petrovai este psiholog clinician și psihoterapeut, fondatorul companiei Mind Education Health și al Școlii pentru Cuplu, consultant în cadrul programelor de sănătate mintală a copilului și familiei pentru organizații guvernamentale și non-guvernamentale: Centrul Național de Sănătate Mintală din cadrul Ministerului Sănă­tății, UNICEF, Salvați Copiii, SOS – Satele Copiilor România, coordonator și co-autor al Strategiei Naționale de Sănătate Mintală a Copilului și Adolescentului din România. „Iubește și fi iubită. (Aproape) totul despre relația de cuplu” este cartea sa de debut apărută în 2018. Volumul înglobează principii esen­țiale pentru un cuplu sănătos, adunate din experiența de peste 20 de ani în consilierea și psihoterapia familiei și terapia cuplului.

*Interviu publicat și în Ziarul Lumina.