E duminică dimineața. Mă trezesc devreme, sunt matinală, ca de obicei, dansez o jumătate de oră, rutina mea de dimineața și apoi ies la alergat, să bifez primul obiectiv pe azi.
Vin acasă, fac duș, pregătesc un mic dejun bogat în proteine și în timp ce îmi scriu emoțiile și gândurile în agendă sunt copleșită de mulțumire pentru că da, în dimineața aceasta, simt fericirea. O localizez undeva în zona inimii, ca pe o căldură și satisfacție dincolo de cuvinte. O simt ca pe o încredere în Dumnezeu, în mine, în firul roșu care îmi călăuzește viața dincolo de planurile mele.
Realizez că tot, absolut tot ce e bun și frumos în viața mea, reprezintă darurile lui Dumnezeu pentru care nu am nici un merit.
Sunt copleșită, uimită, zdrobită de bunătatea lui Dumnezeu față de mine. Știu că în El se ascunde o dragoste care întrece orice imaginație și sunt încrezătoare că orice se întâmplă în viața mea El este în control.
Realizez că nu am nevoie de nimic altceva în lume decât de El și îmi e mai mult decât suficient nu pentru o viață, ci pentru zece vieți.
Zi de zi, prin natura profesiei, mă confrunt cu suferința emoțională și caut sensul ei, explicații și resorturi pentru a o diminua, eradica sau măcar înțelege, însă azi, acum, mai bine zis, totul e complet, are sens.
Poți gusta bucuria din durere. Poți să guști clipe de fericire în tot răul din lume. Din noroi și mizerie ies ghioceii.
În frică, anxietate și incertitudine, în adâncul inimii tale, există convingerea că Dumnezeu conduce istoria și viața ta. E o bucurie și pace mai presus de înțelegere. E o tânjire după înțelegerea lui Dumnezeu care îți oferă culoare și rost. E stabilitate și coerență într-o lume ale cărei valori se desfac sub ochii noștri, deseori indiferenți.
Știu că viața e mai mult decât traiul cotidian… și pe prima pagină din agenda mea am scris: Alina, realizezi că viața este mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
Întotdeauna după ce trăiesc fericirea mă smeresc în fața ei, știind că atâția oameni nu o trăiesc în acest moment. Îmi e teamă să nu fiu arogantă sau ostentativă, ci tot ce vreau să spun este că speranța și bucuria există dincolo de zbatere, dincolo de acest puzzle ciudat pe care deseori nu îl înțelegem și îl numim existență.
Știu că viitorul meu (și al tău) este în mâna lui Dumnezeu.
Știu că finalul vieții mele (și al vieții tale) este în mâna lui Dumnezeu.
Am încredere că dacă ești aici, acum, pe această Planetă, binecuvântat cu viață și discernământ, ai un scop și un sens, un înțeles în lumea aceasta.
Nu știu să-ți spun care este, dar te asigur cu fermitate și încredere că îl poți găsi.
Comparația ucide bucuria. Drama și victimizarea sunt lanțuri grele care ne țin închistați în nefericire.
Judecata, critica, condamnarea, răutatea, lipsa introspecției și necunoașterea de sine sunt bariere în fața a ce îți dorești. Dar e drumul tău spre a te descoperi și înțelege, nimeni nu poate face munca interioară în locul tău.
A trăi cu bucurie… iată un fapt care se întâmplă a urmare a unei vieți trăite rațional, analizate, procesate. Descoperi, așa cum scria Albert Camus: În adâncurile iernii am învățat că în mine este o vară invincibilă.
Cred că în lumea acesta, darul cel mai de preț este PACEA.
Pacea de a fi bine cu tine.
Pacea de a fi autentic.
Pacea de a trăi în armonie cu semenii tăi.
Pacea de a face tot ce știi mai bine, acum, aici, în acest context.
Alina
