Suntem motivați și provocați să avem grijă de aspectele vizibile ale vieții noastre: cum ne îmbrăcăm, câte kilograme avem, ce gadgeturi ne cumpărăm, ce mașină sau casă deținem, însă cum administrăm domeniile existenței care nu sunt vizibile pentru ceilalți arată caracterul nostru și modul înțelept sau nu în care ne administrăm viața.
Ce suntem în ascuns, departe de ochii lumii vorbește mai mult despre calitățile pozitive interioare decât o aparență ireproșabilă în lumina reflectoarelor.
Prin structura personalității și a meseriei mele, disec comportamentul, emoțiile și convingerile oamenilor, în particular, și modul în care este alcătuită lumea, în general.
Mai mult sau mai puțin, cu toții vrem „să dăm bine”, iar acesta dorință este justificată, problema apare când aparența este lipsită de esență și ne întrebăm de ce trăim o viață lipsită de conținut, departe de realitatea pe care o afișăm.
Imaginează-ți că mergi la un magazin și cumperi o caserolă cu sortimentul tău preferat de înghețată, caramel sărat cu nuci, să zicem, ajungi acasă și deschizi plină de nerăbdare caserola de înghețată care este goală. Caserola are un design minunat, care promite o experiență culinară grozavă, dar de fapt e goală, fără conținut. O minciună.
Așa este și cu diferența dintre aparență și esență.
Sunt prima care mă simt vizată atunci când scriu articolul acesta, pentru că superficialitatea (care nu este nocivă până la un punct), îmi suflă în ceafă mereu.
Îmi doresc să par mai mult decât sunt.
Am substanțial mai multă grijă de aspectele exterioare decât de cele interioare.
Vreau să fiu pe val, în trend.
Îmi doresc să fiu admirată, apreciată, iubită, recunoscută. Văzută.
E normal într-o anumită măsură, doar trăim în societate, alături de alți oameni, avem relații formale, avem nevoie de o conduită și un set de comportamente care să ne facă tolerabili, chiar dezirabili.
Dar când îmi dau voie să fiu sinceră cu mine, mă întreb: Ce prefer, o aparență ireproșabilă sau autenticitatea, naturalețea, curajul de a fi vulnerabilă, sinceră, imperfectă? Chiar dacă această mă costă: prieteniile se cern și pari ciudată, ieșită din tipare.
Ce faci când ești în lumina reflectoarelor vorbește într-o anumită măsură despre tine, însă ce faci când nu te vede nimeni vorbește cu claritate despre cine ești.
Aspectele nu chiar atât de instagramabile ale vieții noastre se lasă descoperite când răspundem cu onestitate la următoarele întrebări:
- Ai grijă de lucrurile tale, îți respecți resursele de care dispui?
- Te preocupă activ sănătatea ta?
- Cum gestionezi relațiile importante din viața ta?
- Ești mulțumitoare pentru ce ai acum sau vrei mereu mai mult și mai mult?
- Îți dai voie să-ți exprimi emoțiile negative și pozitive?
- Ai un dialog onest cu tine, te întrebi vreodată: Ce rol joc eu în propria-mi dramă?
Provocarea pentru mine și pentru tine este să fii autentică, să dansezi, să râzi, să te bucuri, să experimentezi, să-ți pui întrebări și să te dezvolți chiar și atunci când nu te vede nimeni. Să plângi, să o iei de la capăt, să greșești, să renunți, să speri, să fii vie.
Viața pe care o trăiești trebuie să fie expresia ființei tale profunde, acesta este de fapt scopul acestui travaliu numit existență, spunea Anne Ancelin.
