• Acasă
  • Blog
    • Relații de cuplu
    • Parenting
    • Psihologie
    • Educație în stil feminin
    • Existențiale
    • Spiritualitate / Divinitate
    • Interviuri
  • Servicii
  • Despre mine
  • Contact
  • Acasă
  • Blog
    • Relații de cuplu
    • Parenting
    • Psihologie
    • Educație în stil feminin
    • Existențiale
    • Spiritualitate / Divinitate
    • Interviuri
  • Servicii
  • Despre mine
  • Contact
Educație în stil feminin/Existențiale

Viziunea mea despre fericire

by Alina 29 June 2021

Să fii fericit este un deziderat, un scop al vieții.

Dacă aș întreba 100 de oameni ce își doresc în viață, mai mult de 70 din ei mi-ar spune că vor să fie fericiți. Asta aș spune și eu, asta au spus și cei pe care i-am întrebat.

E râvnită fericirea, dar nu văd multe date în jurul meu care să ne arate cum să o obținem, menține și perpetua.

Se ocupă Psihologia pozitivă de studiul fericirii și propune câteva intervenții punctuale, pe care le-am dezvoltat aici.

Fericirea înseamnă, ne spune psihologia, stare de bine subiectivă ridicată, emoții pozitive trăite des, emoții negative trăite rar și satisfacție față de viață.

Nu putem exclude când vorbim de fericire factorii genetici și de personalitate: extraversia, agreabilitatea și conștinciozitatea sunt asociate cu o stare de bine generală, pe când neuroticismul este asociat cu prezența emoționalității negative, ceea ce în limbaj popular înseamnă că trăiești mai multe emoții negative, deci ești mai nefericit.

De asemenea, vârsta pare să aibă un rol în declararea nivelului de fericire, studiile arată că cu cât îmbătrânim fericirea pare să crească ușor, datorită faptului că ne implicăm mai mult în activități care ne oferă sens, punem mai mult accent pe relații și am dobândit pe parcursul vieții abilități de reglare emoțională.

Mulți dintre noi am spune că banii sunt importanți atunci când vine vorba de fericire, ei bine… aveți dreptate până la un punct. Lipsa banilor, mai ales când vorbim de aspecte bazale ale existenței (apă, hrană, îmbrăcăminte, adăpost) ne afectează nivelul de fericire, pentru că este imposibil să spui că ești fericit dacă copilul tău plânge lângă tine că îi e foame și nu ai resurse să-l hrănești sau tu nu ști unde vei dormi la noapte.

Da, banii joacă și ei un rol în sentimentul de fericire, însă, se pare că dacă avem ca și valori aspectele financiare suntem mai nefericiți (posibile explicații?) și de la un punct încolo banii par să nu mai conteze, adică poți să fii milionar, dar dacă ești singur și neiubit, banii pe care îi deții nu-ți pot aduce fericirea.

Ar mai fi multe de spus aici, mai punctez trei aspecte și apoi trecem la viziunea mea despre fericire.

În Psihologia pozitivă vorbim despre trei tipuri de fericire, (am vorbit mai pe larg aici): fericirea hedonică, care include activități plăcute, participarea la evenimente pozitive, fericirea eudaimonică, care include a trăi virtuos, a atinge excelenţa și „a-ţi folosi punctele forte caracteristice, pentru a obţine satisfacţii în cele mai importante domenii ale vieţii”, adică trăiești o viață în acord cu principiile tale și te folosești de punctele tale forte pentru a atinge performanța sau succesul și viața cu sens, care este cel mai înalt punct al fericirii, înseamnă că îți pui punctele forte în slujba a ceva mai măreț decât obiectivele tale personale. 

Din păcate, pe mine factorii genetici și personalitatea nu mă ajută foarte mult atunci când vine vorba de trăirea fericirii, pentru că, ați ghicit, am un nivel ridicat de neuroticism și extraversie scăzută, dar partea bună este că treptat învăț să-mi reglez emoțiile negative (o abilitate esențială chiar dacă ai avea cea mai bună combinație de gene și personalitate, apropo, nu există așa ceva, dar afirm aceasta de amorul artei).

De aceea, pentru că trăiesc destul de rar emoții de fericire și la un nivel moderat, chestiunea fericirii m-a preocupat mereu.

I-a preocupat și pe filosofi, și pe scriitori, și pe poeți, și pe psihologi, și pe toți ne preocupă într-o anumită măsură.

Pentru mine nu există fericire. Sigur, există noțiunea de fericire, există trăirile și sentimentele pe care le experimentezi atunci când ești fericit, dar am renunțat la a mă întreba dacă sunt fericită sau dacă voi fi vreodată fericită complet, deplin.

Ani de zile am crezut că fericirea este după colțul următor: când voi termina liceul și voi ajunge la facultate, când voi termina facultatea, când voi termina masterul, când voi avea bani, când voi merge în excursii în diverse tări, când voi întâlni un anume om, când voi iubi și voi fi iubită.

Surpriză: nimic din exterior nu-ți poate aduce fericire, decât într-o măsură moderată.

De ce? Pentru că viața e un mix: îți merge bine în carieră, se strică relația de dragoste pentru că-i aloci prea puțin timp, îți merge bine în carieră și în dragoste, tocmai ai aflat că unul din părinți suferă de o boală terminală, ai casa ta, ți-ai atins un scop, dar afli că ai diabet și lista poate continua.

Ce vreau să spun este că noi ne gândim la un eveniment izolat și particular care dacă se întâmplă vom fi fericiți, însă creierul nostru, dragul de el, funcționează pe conturi, în ansamblu, ne spune psihologia economică, prin vocea lui Richard Thaler, care a câștigat în 2017 premiul Nobel pentru economie.

Conceptul de mental counting înseamnă că noi „avem”, prelucrăm conturi mintale, iar între conturi există compensări, de exemplu: îmi cumpăr o casă nouă, dar copilul meu începe să se drogheze. Nu sunt mai fericit decât înainte de a-mi cumpăra casa, pentru că creierul meu balansează realizarea cu pierderea sau tristețea suferită: copilul meu s-a angajat într-un comportament distructiv, fapt care diminuează sau chiar anulează realizarea actuală. Așa că nivelul declarat al fericirii va fi aproximativ la fel ca înainte de a-mi cumpăra casa.

De aceea, pentru că viața înseamnă un întreg context, știu că un fapt izolat nu-mi poate aduce fericirea, eventual pot fi mai împlinită, pot bifa o realizare, pot avea emoții pozitive, dar viața mea nu se va schimba dramatic dacă voi fi într-o relație de cuplu fericită. Pe termen lung, studiile arată că în aproximativ doi ani revin la starea de fericire de dinainte de a fi într-o relație, acesta fiind motivul pentru care nivelurile fericirii nu diferă semnificativ între cei care sunt într-o relație de cuplu împlinită și cei care nu sunt într-o relație de dragoste.

Nu cred în fericirea pe termen lung, dar cred în momente de fericire pe care le trăiesc, caut să le trăiesc în fiecare zi.

Azi dimineață am alergat și am simțit o ploaie de endorfine care-mi inunda corpul.

Ieri am văzut un apus care m-a lăsat înmărmurită.

Duminică am luat cina cu o personalitate, căreia i-am sorbit cuvintele și înțelepciunea.

Astăzi citesc o carte foarte bună.

Mă bucur în fiecare zi de copacii înfloriți pe care i-aș strânge în brațe. Îmi dau lacrimile când văd atâta frumusețe într-un copac. O frumusețe simplă, gratuită, pe care nu am făcut nimic să o primesc.

Toate lucrurile acestea alcătuiesc momente de fericire: bucuria pentru lucrurile simple pe care le trăiesc, pentru oamenii de care sunt înconjurată, pentru surprizele pe care mi le rezervă viitorul.

Emoțile pozitive și cele negative coabitează: acum mă bucur că scriu un articol, peste 5 minute pot primi o veste proastă. Asta nu diminuează fericirea pe care am trăit-o, doar că e un alt moment, cu un alt registru emoțional.

Nu cred că într-o anumită perioadă a vieții voi fi mai fericită, cred că fiecare perioadă a vieții are momentele ei unice de care mă pot bucura.

La fel cum în cea mai neagră durere poți găsi lucruri de care să te bucuri, la fel în cele mai fericite momente ale vieții poți găsi lucruri pentru care să te întristezi. 

Vreau să spun e că fericirea nu este o constantă, un timp îndelungat, o decadă sau un eveniment, ci că fericirea stă ascunsă în momentul acesta, în ziua asta, în simplitate, în evidențe pe care le ignorăm, ca mai apoi să ne reprosăm că nu le-am văzut la timpul potrivit.

Bonus: vă recomand cartea Tratat de psihologie pozitivă de Daniel David și Aurora Szentagotai-Tătar și cartea Comportament inadecvat de Richard Thaler.

Facebook WhatsApp Linkedin Pinterest Email 0
Previous Post

Cu toţii avem nevoie de blândețe

Next Post

Fii de partea ta!

Alina

TE-AR PUTEA INTERESA SI…

Debora Rotaru: „M-ai învins, Galileanule!”
25 June 2022
Ce să faci când inima ți-e zdrobită
22 June 2022
Viața ce ne stă înainte e infinit mai importantă decât ce am lăsat în urmă
17 June 2022

Leave a Reply Cancel Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

FOLLOW ME ON INSTAGRAM

Cum altfel putem să ne găsim calea, decât punâ Cum altfel putem să ne găsim calea, decât punându-ne întrebări, călătorind, sfidând regulile cu care am crescut și experimentând cu inima deschisă viața? 

Demersul atipic al devenirii fiecărei femei reprezintă unul dintre punctele mele de interes… iar “Arta de a-ți lua rămas bun” vorbește despre pierdere, dez-rădăcinare, abandon și regăsire, în povestea încărcată de nuanțe și cultură a unei curajoase femei yemenite. 

#booklover
Am devenit rigizi și superiori, e atât de difici Am devenit rigizi și superiori, e atât de dificil să ne aplecăm înspre celălalt și să fim alături de el în clipele grele, însă pentru a face aceasta este nevoie de flexibilitate psihologică, empatie, comunicare, dorința de a-i fi bine celuilalt.

Smerenia în relație înseamnă să renunț la aparența impenetrabilă, la pretenția de semidemiurg care ține lucrurile în control și să-ți spun că ești important pentru mine.

Smerenia în relație înseamnă să recunosc că am nevoie de tine pentru a face față provocărilor vieții și a-mi fi bine.

Smerenia în relație înseamnă să-ți normalizez emoțiile inconfortabile sau dureroase, să-ți spun că și eu mă confrunt cu ele, suntem în aceeași barcă, trăim sub același cer, nimic din ce este omenesc nu-mi este străin.

Smerenia în relație înseamnă că renunț la critică, judecată, condamnare, dispreț, acești călăreți apocaliptici care nu anunță nimic bun pentru noi.

Smerenia înseamnă să-ți spun că ești important pentru mine, te apreciez, sunt alături de tine și te susțin în proiectele tale.

Smerenia înseamnă că mă bucur sincer de succesul tău.

Smerenia în relație înseamnă că nu-mi este teamă să-ți ofer valoare, să-ți amintesc calitățile și lucrurile pentru care te apreciez.

Smerenia în relație înseamnă că renunț la pretențiile de superioritate și contabilizare a ce fac pentru tine, pentru noi.

Aș mai defini smerenia în relație, așa cum spune și definiția conceptului, o comportare modestă, plină de bună-cuviință, în care eu realizez că suntem parteneri pe acest drum pe care l-am ales împreună și în care investim zi de zi.

Smerenia înseamnă să renunț temporar la nevoile și dorințele mele pentru a fi aproape de celălalt, să renunț la egoism și binele meu suprem. Uneori este o lecție despre loialitate, perseverență, alegere conștientă, moralitate.

#relationships
Bunica mea a spus: Nu lăsa tigăile să străluc Bunica mea a spus:

Nu lăsa tigăile să strălucească mai tare decât tine. Nu lua curățenia casei atât de în serios.

Șterge praful atunci când e nevoie, dar fă-ți timp să pictezi o imagine sau să scrii o poezie, să faci o plimbare sau să vizitezi un prieten. 

Gătește ceea ce vrei, îngrijește-ți plantele. Fă-ți timp să bei o cafea, un ceai, înoată, mergi pe munte, fă mișcare. Poți să te joci cu un câine, să citești o carte și să-ți petreci timp valoros cu prietenii.

Șterge praful dacă e nevoie, dar amintește-ți că viața are nevoie să fie trăită și afară. Știi că această zi nu se va mai intoarce vreodată.

Șterge praful daca e nevoie, dar nu uita că îmbătrânești și multe lucruri pe care le poți face acum nu sunt de făcut atât de ușor la bătrânețe.

Și când va veni vremea să pleci, cum vom pleca cu toții la un moment, vei deveni și tu praf...

Și nimeni nu își va aminti câte facturi ai plătit, nici măcar de casa ta curată, dar își vor aminti prietenia ta, comportamentul tău și ceea ce i-ai învățat.

Rose Vangheluwe

#sisterhood
Poţi să-ţi petreci întreaga viaţa căutând s Poţi să-ţi petreci întreaga viaţa căutând soluţii complicate la problemele tale, dar va fi o pierdere de timp. 

Răspunsurile sunt simple. Şi ele sunt foarte la îndemână.

Nimeni altcineva nu te poate face fericit sau trist, nici tu nu poţi face pe altcineva fericit sau trist.

Fericirea sau tristeţea ta îţi aparţin numai ţie – iar ale lor le aparţin lor.

Nu-ţi pierde vremea dând vina pe altcineva pentru greşelile tale sau acceptând vina pentru greşelile pe care le fac alţii.

Asumă-ţi responsabilitatea faţă de ceea ce gândeşti, spui sau faci. Lasă-i pe ceilalţi să-şi asume responsabilitatea faţă de ce gândesc, spun sau fac.

Fii în permanenţă conştient de aceste adevăruri simple şi poartă-te în conformitate cu ele.

Drumul este drept.

El pare să fie şerpuit, numai atunci când încerci să-l întortochezi, ca să-ţi satisfaci frica sau vinovăţia.
Paul Ferrini

#truth
Ce este duioșia? Duioșia este atunci când ini Ce este duioșia? 

Duioșia este atunci când inima ți se lipsește de un om cu lipici de grijă și bunătate. 

Duioșia este atunci când al tău perfect câine se bucură din toți porii că te vede. 

Duioșia e o blănoasă pisică, arogantă și elegantă. 

Duioșia e un desen pe care-l primești de la un copil în care-ți spune că ești frumoasă. 

Duioșia e o îmbrățișare caldă după o zi cumplit de grea. 

Duioșia e insuflarea speranței atunci când ești frânt/ă. 

Duioșia e îmbrățișarea iertării. 

Duioșia e lacrima transformată în zâmbet. 

Duioșia e non-judecată și acceptare. 

Duioșia e încrederea că vulnerabilitatea ta e văzut/ă și ești în siguranță. 

#duioșie #runninginthewoods
Astăzi, în biserică, în timp ce ascultam un me Astăzi, în biserică, în timp ce ascultam un mesaj despre Înviere, m-am surprins gândindu-mă la ce a însemnat învierea lui Iisus pentru o femeie: Maria Magdalena, și cum viața i-a fost transformată de o întâlnire în care cineva a văzut lumina din ea. 

Am scris: Știm că erai din Magdala și că tulburai mințile bărbaților. 
S-au țesut zeci de mituri în jurul tău. Pentru că ești ceea ce noi nu avem curajul să fim, nu datorită virtuților, ci datorită fricii.

Ne uităm la tine și te condamnăm pentru că ai avut curajul să-ți asumi ceea ce erai, expunându-te oprobiului public, privirilor mușcătoare, trufașe și acuzatoare.

Ai învățat două lucruri: nu e mai mare ipocrizie decât să pretinzi că ești ceea ce nu ești și să arunci cu piatra în cel care are îndrăzneala și demnitatea să te privească în față și să nu-ți ascundă nimic. 

Contrar așteptărilor, ne înveți curajul, asumarea și demnitatea.

Nu am înțeles încă noi, onorabilii, că promiscuitatea cea mai adâncă ascunde cea mai neagră disperare. Și pentru că suntem fără păcat, chipurile, suntem primii care aruncăm cu piatra în tine.

Ai învățat apoi că schimbarea începe atunci când cineva privește la tine și nu vede un obiect, ci un om. O femeie.

O altfel de privire te-a răscolit și acolo, pe buza prăpastiei, ți-au crescut aripi. A înviat speranța în inima ta și s-a născut sămânța unui nou început.

Teologii spun că „Pilda fiului risipitor” e cel mai emoționant pasaj din Biblie. Eu cred că (de data aceasta) au dreptate. 
Când ne întoarcem acasă frânți, goi, dezamăgiți și pustii, nu avem nevoie de reproșuri, priviri mustrătoare sau teorii de tipul: „Știam că așa o să fie...", „Ți-am spus eu..." și altele uzuale, practicate la scară largă, ci de o îmbrățișare caldă, părintească.

Diferența dintre ceea ce putem fi și ceea ce suntem, e făcută uneori de un singur om care a trecut prin sufletul nostru și a văzut valoare acolo unde alții nu au văzut decât ruină și cenușă.

Ne vorbești despre restaurare, despre puterea non judecății, despre cuvintele de ridicare și acceptare.

Viața ta vorbește despre ceea ce putem fi, oricât 
ne-am îndepărtat de noi, de esența noastră.

Îți mulțumim!

#transformation #resureccion
Follow on Instagram

LIKE ME ON FACEBOOK

Cauta

Categorii

  • Blog (6)
    • Educație în stil feminin (71)
    • Existențiale (68)
    • Interviuri (7)
    • Parenting (23)
    • Psihologie (93)
    • Relații de cuplu (29)
    • Spiritualitate / Divinitate (14)

ABONEAZA-TE!

Citește GRATUIT e-bookul: CEI PATRU STÂLPI AI SĂNĂTĂȚII MINTALE
Loading
Back to Top