Unul dintre cei mai cunoscuți cercetători la nivel internațional în relațiile de cuplu, Esther Perel, spune: „Căutăm în iubirea romantică ceea ce căutăm în religie, transcendență, sens, apartenență și extaz”. Mult timp am crezut că educația este răspunsul la provocările relaționale, până am descoperit că și oamenii foarte instruiți întâmpină numeroase dificultăți la acest capitol important al vieții. Ulterior am descoperit că hrana cu care se dezvoltă o relație o reprezintă energia pe care o pui acolo, intenția focalizată și conexiunea care derivă de aici.
Relațiile de cuplu se ofilesc pentru că dispare intenția conștientă de a investi în acea relație. Dragostea matură înseamnă că mă trezesc în fiecare zi cu gândul de a susţine acea relație, fie că este vorba de construirea unui cadru special, fie doar un gest frumos, un cadou care să exprime prețuirea faţă de partenerul de viaţă, un telefon de susținere sau amabilitate în cuvinte de apreciere.
Din păcate, acestea dispar atât de repede după ce ne obișnuim unul cu altul. Dragostea conștientă are în substrat permanent faptul că: aleg să te iubesc, energia și intenția mea se îndreaptă spre tine, spre a crește și dezvolta relația noastră de cuplu. Eu investesc cuvintele, faptele, emoțiile cu o energie aparte și de aici se construiește conexiunea între noi.
Deseori încărcăm iubirea cu atât de multe așteptări și dorim ca totul să curgă lin, să vină din sentimentele care sunt atât de prezente la început, însă dragostea, prin definiția ei, este acțiune și comportamente specifice care o susțin.
Desigur, pentru aceasta sunt necesare o conduită de viață și un set de valori care sprijină viziunea. Mereu afirm că nu există dragoste în absența respectului, loialității, prieteniei, umorului, dragului de celălalt, comunicării și vulnerabilității.
Vulnerabilitatea în relația de cuplu înseamnă să accept că am nevoie de tine pentru a fi împlinit, pentru a face față provocărilor vieții cu bine. Practic, calitatea ta umană, independent de relația de cuplu, dictează reușita acestei relații, pentru că în final comportamentele care susțin iubirea sunt expresia a ceea ce ești ca om, în intimitatea ființei tale, nu doar atunci când ești îndrăgostit sau iubești.
Aș spune că a trăi dragostea nu este un scop în sine, ci este mai mult o consecință a modului în care te-ai construit ca om.
Observ în spațiul public numeroase încercări de a defini dragostea, unele mature, altele puerile și rupte de realitate, voi prezenta câteva caracteristici ale iubirii, cu dorința declarată de a aduce un strop de înțelegere al acestui concept larg și mereu explorat.
Curaj şi speranţă
Indiciul care arată limpede că este vorba de o iubire diferită față de ce ai trăit până acum este absența fricii. Relațiile sunt un domeniu în care oamenii au numeroase temeri: frica de căsătorie, de a avea copii, de eșec, că nu ești suficient de bun, îndeajuns de puternic sau capabil.
Când întâlnești iubirea, toate aceste frici se evaporă. Deși suntem deplin conștienți că este foarte probabil ca viața noastră să fie dată peste cap la un moment dat de evenimente asupra cărora nu avem control (boală, moarte, pierdere, schimbare), iubirea este cea care îndeamnă: „Voi lupta și voi face tot ce-mi stă în putință pentru ca această relație să funcționeze. Voi învăța să iubesc, voi învăța să răspund adecvat nevoilor celuilalt, voi fi prezent în această relație”.
Frica dispare, deși vreau să menționez că nu este vorba despre o îndrăgostire fără discernământ, ci este vorba de a simți că ai aflat persoana lângă care vrei să construiești o relație de cuplu, liber de temerile tale anterioare.
„În dragoste nu este frică”, se arată în Sfânta Scriptură, iar noi ne întrebăm: cum adică nu este frică? Simplu, frica este amuțită de prezența curajului, speranței și sentimentelor pozitive pe care le ai.
Naturaleţe
Atașamentul și sentimentele vin natural, nu e nimic forțat, căutat, voit. Dragostea se naște în prezența unei energii care se potrivește cu a celuilalt, de aici se întâmplă atracția, comunicarea este facilitată și se creează premisele cunoașterii celuilalt. Dragostea este intuiția profundă că alegerea ta e bună.
Suntem într-o relație de dușmănie cu propria intuiție, pentru că în majoritatea cazurilor nu coincide cu mesajul pe care creierul îl transmite, dar această voce a intuiției pe care o negăm sau reprimăm conține adevărul pe care, deși alegem să-l ignorăm, își va face simțită prezența mai devreme sau mai târziu.
Intuiția este acel gardian pe care încercăm să îl adormim fără succes.
Respect profund
Dacă te respect, nu vreau să te schimb. Nu te critic și nu-ți reproșez alegerile, faptele, deciziile, trecutul sau prezentul. Îți respect valorile, aspirațiile, trăirile care poate mie mi se par paradoxale sau nu le înțeleg, dar fac parte din ființa ta și eventual le putem discuta ca să mă ajuți să le înțeleg.
Dragostea nu judecă… e atât de multă judecată în relațiile noastre și aceasta ne oprește de la a înțelege cum funcționează ființa umană, oprește vulnerabilitatea și conexiunea, distruge orice pod de comunicare și înțelegere, orice inițiativă de a pătrunde în lumea celuilalt și a-l simți în nucleul ființei lui.
Dragostea înseamnă respect, iar aceasta se traduce printr-o comunicare politicoasă și amabilă din care cuvintele „te rog”, „mulțumesc”, „iartă-mă”, „îmi pare rău” nu lipsesc chiar și după ani de relație.
Respectul se traduce prin faptul că mă gândesc la nevoile tale, le prioritizez, nu le nesocotesc sau ridiculizez.
Respectul înseamnă că vorbesc frumos despre tine în public și privat.
Dragostea înseamnă și că îți respect alegerile și libertatea. Știu că celălalt poate pleca, ştiu că poate alege altceva și alegerea sa trebuie respectată.
Dragostea nu forțează, nu obligă, nu șantajează, nu manipulează sau obține prin mijloace necinstite ceea ce caută sau își dorește.
Dumnezeu Se explică prin dragoste
Am auzit că Dumnezeu este dragoste și am înțeles aceasta la nivel rațional, însă când am întâlnit dragostea, am văzut cum Dumnezeu Însuși Se explică prin ea.
Dragostea e tot ce e bun, frumos, nobil, vrednic în lumea aceasta. Potențează tot ce este bun în tine și celălalt. Îți oferă puteri nebănuite, găsești în tine resurse pe care nu credeai că le deții.
Cea mai frumoasă descriere a dragostei o face Sfântul Apostol Pavel: „Dragostea este îndelung-răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (I Cor, cap. 13, 4-8).
Vă doresc să trăiți iubiri sănătoase și mature!
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.