Cum construim o stimă de sine sănătoasă

Stima de sine reprezintă părerea sau imaginea pe care o ai despre tine. Se referă la felul cum te vezi ca persoană, talentele, capacită­țile și abilitățile pe care le ai, capacitatea pe care crezi că o ai în a face față situațiilor de viață și certitudinea pe care o ai că meriți să fii fericit, să reușești ce-ți propui.

Ce înseamnă să ai o stimă de sine scăzută?

Nathaniel Branden, părintele dezvoltării personale, spunea că toate drumurile duc mai devreme sau mai târziu la respectul și stima de sine.

O stimă de sine scăzută înseamnă că încerci mereu să pari ceva mai mult decât ești.

Să vinzi o imagine mai bună a persoanei tale înseamnă să fii într-o relație de co-dependență față de persoanele care te iubesc, pentru a-ți fi satisfăcută nevoia de confirmare, pentru siguranță sau validare, să cauți apreciere, chiar renunțând la ceea ce ești cu adevărat.

Părerea celor­lalți e foarte importantă, îți dă aripi sau te aruncă în disperare. Stima de sine scăzută înseamnă și să minți pentru a-ți ascunde greșelile sau a părea ce nu ești.

Dorești să-ți creezi o imagine mai bună cu scopul de a masca fragilitatea sau lipsurile pe care le ai; înseamnă să nu crezi că meriți iubire și fericire; să te sabotezi atunci când ajungi în preajma succesului, pentru că nu crezi că îl meriți sau te consideri un impostor în fața lui.

Eliminarea aspectelor negative

Exagerarea realizărilor noastre marchează, de asemenea, o lipsă a încrederii în sine. Plusezi cu evenimente sau îți atribui merite care nu sunt ale tale pentru a umple goluri dintr-o imagine sănătoasă de sine. Și cei care evită să ia decizii sau preferă să decidă alții pentru ei au o stimă de sine scăzută, de teama consecințelor pe care nu sunt dispuși să și le asume.

A nu ști să spui „nu”, să stabilești limite ferme în interacțiunea cu cei din jur dezvăluie, la fel, lipsa încrederii în sine. Capcana disponibi­lității continue îți oferă senzația că ești de neînlocuit, dar, din păcate, un astfel de om va avea prin preajmă persoane care vor profita de disponibilitatea lui și lipsa limitelor personale.

De asemenea, o persoană care jignește frecvent sau pune porecle celorlalți ascunde o lipsă a încrederii în sine: îi înjosește pe alții cu scopul de a nu fi el însuși discreditat.

„Creșterea respectului de sine este o problemă care ține de eliminarea aspectelor negative, presupune accentuarea celor pozitive. Presupune un nivel crescut de conștien­tizare legat de modul în care funcționează cineva. Presupune o responsabilitate personală mare, dar și integritate. Presupune disponibilitatea de a-ți depăși teama, de a face față conflictelor și realității. Presupune să faci față și să stăpânești, nu să eviți”, spune Nathaniel Branden.

Când suntem în perioada de formare, ceea ce ne spun persoanele cu semnificație pentru noi devine adevăr absolut. Subconștientul nu face distincția între adevăr sau minciună, însă dincolo de ce am trăit în copilăria timpurie, după ce am devenit adulți, suntem singurii responsabili de modul în care gândim, acțiunile noastre și implicit stima de sine.

Când ceilalți tac, începi să-ți vorbești tu, de aici începe împlinirea sau nefericirea ta.

Ține minte: nici un cuvânt spus de alții nu e așa de important precum ce îți spui tu ție, în intimitatea ființei tale, când ești în liniște cu tine. Îți adresez câteva întrebări cu scopul de a descoperi dacă, prin dialogul interior pe care îl susții zi de zi, îți construiești o stimă de sine sănătoasă sau nu.

Te prețuiești ca ființă umană sau consideri că ești lipsit de valoare?

Te blamezi după fiecare eșec sau știi că a greși e dovada faptului că evoluezi, că este doar o experiență, nu ceva definitoriu?

Te accepți sau aștepți în mod iluzoriu să o facă ceilalți prima dată?

Îți respecți corpul, prin hrană sănătoasă și sport, sau mănânci două ciocolate pe zi și mișcarea nu are loc în programul tău zilnic?

Te uiți la tine și vezi potențial și valoare sau nu ai idee care îți sunt punctele forte și domeniile în care vrei să investești?

Ziua în care vei decide să schimbi modul în care gândești despre tine va fi ziua în care vei începe să te transformi. Ești ceea ce gândești, în cel mai real mod, iar calitatea vieții tale vorbește despre calitatea gândurilor tale. Modul în care gândești despre tine determină acțiunile tale și implicit rezultatele pe care le vei avea.

Rezultatele nu sunt bune sau rele în ele însele, ci funcționale sau nefuncționale, te conduc spre ceea ce îți dorești sau nu.

Roadele unei gândiri funcționale

E simplu să schimbăm tipare de gândire pe care le-am perpetuat ani de zile?

De regulă nu, dar știm că părerile despre sine se formează prin repetare și șoc emoțional. În același mod se și demontează. Prin urmare, identifică domeniile sau situațiile în care te devalorizezi, ia un set de foi sau cartonașe și scrie gândurile disfuncționale pe care le ai („nu sunt bun de nimic”, „voi eșua”, „nu-mi place sportul”, „nu am putere să fac o schimbare în bine”, „am nevoie să fiu în această relație pentru că nu mă pot descurca singur/ă”).

Pe spatele foii sau cartonașului, scrie apoi reversul funcțional la gândul dis­func­țional și repetă-l de câte ori este necesar („dacă nu mă descurc într-un domeniu, nu înseamnă că nu pot învăța”, „a greși face parte din procesul de învățare”, „îmi este dificil să mă mobilizez la sport, dar sa­tisfacția se află de partea cealaltă a sportului”, „schimbările mari încep cu pași mărunți, viața mea nu se va schimba într-o zi, ci se va schimba câte puțin cu fiecare obicei bun implementat”, „sunt adult și pot avea grijă de mine singur/ă, stau într-o relație pentru că ea îmi aduce bucurie și evoluție, nu din teamă”.

Roadele unei gândiri funcționale apar de regulă după cel puțin o lună de repetare a convingerilor funcțio­nale. În cel mai plastic mod, creierul învață noi trasee neuronale și mo­da­lități de a răspunde în fața unei probleme. Ești pus în fața unei alegeri: te complaci în victimizare sau alegi să devii responsabil pentru modul în care gândești și pentru acțiunile tale?

Un aspect pe care doresc să-l accentuez se referă la a ne evalua în funcție de performanțele noastre sau lipsa lor.

De regulă, când suntem performanți, reușim să facem ceea ce ne-am propus, iar stima de sine și încrederea în sine ating cote înalte. În schimb, când nu am reușit să facem ceea ce ne-am propus și nu performăm, stima de sine și încrederea în sine sunt scăzute. Însă, valoarea umană nu depinde de ceea ce reușim sau nu să facem la modul subiectiv. Noi suntem valoroși intrinsec, pentru simplul fapt că existăm, independent de reușitele sau eșecurile pe care le avem.

A reuși într-o acțiune pe care ți-o propui vorbește despre un comportament pe care l-ai dobândit și l-ai exersat, un set de acțiuni pe care știi cum să le faci. Este ceva ce poți învăța, poți greși, poți corecta. Valoarea ta e aceeași, independent de acțiunile tale.

Noi învățăm noțiuni referitoare la respectul de sine, stima de sine și încrederea în sine, însă scopul final nu este acela de a ne simți mai bine, ci alături de aceste concepte, la fel de importante sunt: alegerile morale, responsabilitatea și conștientizarea.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.