Tot blogul meu, sute de articole, sunt documentate și scrise din dorința de a găsi și oferi soluții pentru o viață mai împlinită, relații armonioase și ce poate aduce alinare rănilor emoționale.
Miile de pagini de cuvinte din acest spațiu reprezintă o parte a căutărilor mele după răspunsuri și vindecare, dar pe blog este doar o mică parte vizibilă din parcursul meu, pentru că nu am avut limite în căutările mele, nu m-am uitat la bani, la timp, la sacrificii și compromisuri. Obiectivul de a înțelege natura umană era primordial.
Am zeci de agende în care am scris, am notat, am căutat, am observat minuțios ani de-a rândul schimbările ființei mele. În căutarea sufletului după întregire, mi-am făcut idoli din cunoaștere, profesie, psihoterapie, sport, relații.
M-am axat pe a înțelege modul de funcționare al ființei umane, sub raport intelectual, emoțional, relațional, de la naștere și până la moarte. Partea spirituală a ființei umane era o piesă din puzzle, știam că suntem ființe spirituale și avem nevoia intrinsecă de a-L cunoaște și înțelege pe Dumnezeu, dar părea un topic prea subiectiv și personal pentru fiecare om, ca să fie posibil să-l standardizăm și să-l punem într-o formă livrabilă, pentru a îmbunătăți calitatea vieții.
A trecut mult timp, multe experiențe, demersuri limitate în eficiență și suferință, ca să-mi dau seama că soluțiile găsite de mine nu se adresau rădăcinii ființei mele: sufletul.
Sunt multe definiții despre suflet, DEX-ul ne spune: „totalitatea proceselor afective, intelectuale și voliționale ale omului”, „substanță spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viață, individualitate și personalitate și care este de origine divină și cu esență veșnică”.
Când vine vorba de a înțelege natura umană, avem nevoie să înțelegem rădăcina vieții și în demersul de căutare a soluțiilor să ținem cont de entitatea numită suflet. Soluțiile sufletului sunt de natură spirituală, iar eu și tu avem nevoie de soluții care se adresează rădăcinilor.
Psihoterapia este bună, te ajută până la un punct, sportul este benefic, te ajută până la un punct, relațiile sănătoase sunt importante, te ajută până la un punct, orice metodă este bună în ea însăși, până la un punct, însă, ce sens are să vorbim despre beneficiile meditației, de exemplu, când sufletul tău e zdrobit sau când nu există conștiența sufletului din tine?
Căutăm soluții oriunde în exterior, ni se promite vindecarea interioară în retreturi, workshopuri, conferințe, metode minune, dar dacă urmărim durabilitatea și sustenabilitatea rezultatelor vom fi dezamăgiți.
Vorbim despre soluții intelectuale și emoționale pentru emoții negative disfuncționale: rușine, vinovăție, depresie, anxietate, dar nu vorbim despre Dumnezeu, Cel care oferă cea mai curată speranță și redă demnitatea omului din cele mai negre abisuri.
Designul omului este conceput și creat de Dumnezeu, soluțiile pentru restaurarea și starea de bine a omului se află tot la Dumnezeu. Nu se află la mine, nu se află la tine și nu se află la nici un expert de pe fața pământului.
Întregirea sufletului tău nu este posibilă fără Dumnezeu!
Vindecarea sufletului tău nu este posibilă fără credința în Dumnezeu.
Nu susțin extrema de a exclude vreo soluție validată științific, de a disprețui vreun demers uman și rațional de înțelegere și testare, însă, acum consider că aceste soluții sunt complementare și ele au cu adevărat efect doar după ce ne adresăm rădăcinii: nevoia sufletului de Dumnezeu.
„Este ciudat că tehnicile și mijloacele alimentării spirituale sunt încă prea puțin cunoscute, și aproape deloc răspândite. Există nenumărate manuale și cărți prin care omul învață cum să-și cultive gustul artistic, cum să-și perfecționeze mijloacele prin care se pot poseda toate tehnicile cunoașterii. După câte știm, nu există însă nici un manual cu ajutorul căruia cineva să poată învăța arta de a crește spiritual, de a nu se opri pe loc la vârsta de 15 sau 16 ani. Lucru e cel puțin ciudat. De altfel, despre nepăsarea omului modern față de valorile și rosturile fundamentale ale vieții sunt multe de spus”, scrie istoricul religiilor, Mircea Eliade.
Fiecare zbatere a ta este de fapt drumul căutării sufletului tău, busola care te duce spre Dumnezeu, pentru că tu ai nevoie de un suflet viu și întreg ca să poți fi împlinit, cu rost în viață, un om care poate oferi copiilor lui o moștenire sănătoasă.
Om drag, femeie și bărbat, ce poți face de o valoare incomensurabilă pentru copiii tăi, nu e o casă mai mare, acces la o școală mai bună, un alt gadget, copiii tăi au nevoie ca părinții lor să aibă suflete vindecate, pentru ca ei să se dezvolte adecvat. Viața spirituală contează, este la fel de prezentă nevoia de Dumnezeu în noi, precum nevoia de explorare, precum nevoia de conexiune.
Fii întelept, preocupă-te de sufletul tău, o spun clar și răspicat: sufletul tău are valoare! Viața ta are valoare!
Bine, Alina, am înțeles ce spui, de unde să încep?
Te provoc șă-ți faci o dată pe săptămână obiceiul de a sta o jumătate de oră în liniște cu tine și să vorbești cu sufletul tău, așa cum vorbești cu cel mai bun prieten, întreabă-l: suflete al meu, cum te simți?, Suflete al meu, ce te hrănește, ce te otrăvește?, Te regăsești în scenariul de viață pe care-l trăiești?
Apoi, stai în liniște și ascultă… sau doar stai în liniște, poate nu vine nimic înspre tine – e normal, trăim zeci de ani ignorând sufletul și așteptăm ca el să se trezească la comandă. La mine au fost nevoie de luni întregi de liniște aproape totală și chiar izolare, ca să încep să-mi dau seama că am un suflet și apoi să încep să-mi pun întrebări legate de alcătuirea și nevoile lui.
Acest exercițiu de trezire al sufletului te ajută să conștientizezi că există în tine un suflet cu drepturi depline, animat de cele mai adânci nevoi, aspirații și vise.
Dacă nu ai oxigen, în câteva zeci de secunde celulele tale mor. Dacă trăiești fără oxigenul sufletului, credința în Dumnezeu, sufletul tău se stinge, moare, cade în (co)dependență.
Personal, ce a resuscitat la viață sufletul meu a fost recunoașterea dependenței totale de Dumnezeu. Liniște, pace, eliberare, răspunsuri, așezare în propria viață – acestea au venit în mine, copleșitor, când am simțit, recunoscut și declarat zi de zi dependența mea de Dumnezeu.
În Dumnezeu este viața, mișcarea și ființa.
În Dumnezeu este originea fiecărui lucru valoros din viața mea.
În Dumnezeu există toate resursele fizice, emoționale, intelectuale, spirituale, care-mi sunt accesibile în fiecare moment împlinitor sau provocator.
Dumnezeu este originea infailibilă a oricărui lucru bun din existența mea.
Doar prin bunătatea lui Dumnezeu ne putem bucura de viață, este convingerea mea fermă.
Nu pune granițe între tine și Dumnezeu. Nu pune granițe între tine și înțelesurile pe care viața dorește să le tâlcuiești. Nu pune granițe între tine și sufletul tău.
În creștinism, apostolul Toma (Necredinciosul) este prezentat ca un antiexemplu, însă, pentru mine, omul acesta este întruchiparea curajului: „vreau să pun mâna și cred, vreau să testez și cred”.
Drumul credinței este un drum personal, pentru că drumul sufletului tău este un drum atât de intim, de unic și irepetabil.
Există toate șansele din lume pentru sufletul tău, doar caută-le, doar cere-le, doar deschide-ți mintea și sufletul să le primești, oricine poate fi suportul tău, dar nimeni nu poate face drumul acesta în locul tău.
O să vorbesc despre soluții pentru restaurarea sufletului atât timp cât voi putea vorbi și scrie… și când nu voi mai putea vorbi și scrie, tot despre soluții spirituale pentru restaurarea sufletului voi vorbi și scrie.