Majoritatea conflictelor derivă dintr‑o comunicare deficitară, iar una din cele mai importante mize ale vieții este să învățăm să comunicăm asertiv, pentru că doar astfel putem stabili relații calitative.
De ce este important să stabilim relații calitative? Pentru că relațiile împlinite sunt cel mai puternic predictor al unei vieți fericite, așa cum arată numeroase studii desfășurate de‑a lungul a zeci de ani.
Silvaș A. și colaboratorii punctează câteva bariere importante în comunicare, care derivă din: fonduri experienţiale (background) diferit, diferenţe educaţionale, diferenţe de interes privitor la mesaj, diferenţe privind nivelul de inteligenţă, lipsa respectului reciproc, diferenţă de vârstă, sex, rasă sau clasă socială, diferenţe în stăpânirea limbajului, lipsa abilităţilor de comunicare la emiţător și lipsa abilităţilor de ascultător receptor.
Când vine vorba de comunicarea eficientă, aceasta este însoțită de câteva abilități care se cultivă pe parcursul vieții, pentru că așa cum știm cu toții, învățăm să vorbim în doi ani, dar să comunicăm învățăm într‑o viață.
Una din cele mai importante abilități de comunicare este asertivitatea. Lazarus (1973) a definit astfel asertivitatea: „Abilitatea de a spune nu, abilitatea de a cere favoruri sau a face solicitări, abilitatea de a exprima sentimentele pozitive şi negative, abilitatea de a iniţia, a continua şi a finisa o conversaţie generală”.
Pe lângă comunicare pasivă, agresivă și cea pasiv‑agresivă, comunicare asertivă este cea mai eficientă, atunci când vine vorba de stabilirea relațiilor sau de rezolvarea conflictelor.
Bărăian M. și colaboratorii disting patru strategii de abordare a conflictelor: strategia orientată spre ocolire (evitare), adică „părţile aflate în conflict recunosc existenţa acestuia, ele nu doresc să se confrunte abordând subiectul ca pe o situaţie ce trebuie evitată cu orice preţ”, strategia orientată spre acomodare (adaptare) este strategia bunului simț, în care relațiile interpersonale sunt mai importante decât rezolvarea problemei, chiar dacă poate fi bună pe termen scurt, pe termen lung nu este eficientă, mai ales când oponentul refuză să cedeze.
Strategia orientată spre competiţie este una de tip câştig‑pierdere, câştigător‑necâştigător sau câştigător‑învins, orientată exclusiv spre atingerea scopului, indiferent de mijloace.
Strategia orientată spre compromis se ghidează după filosofia câștig maxim și pierdere minimă, ceea ce poate duce la satisfacerea parțială a ambelor părți.
Cea mai eficientă strategie este cea orientată spre colaborare, unde se urmărește cooperarea pentru satisfacerea nevoilor celorlalți, dar și obținerea unui acord în scopul găsirii unei soluții eficiente și implementabile.
Situațiile din viață sunt complexe, nu putem spune că întotdeauna colaborarea este de maximă eficiență, într‑o situație de urgență rapiditatea cu care un lider ia decizii poate duce la salvarea multor vieți sau la rezolvarea unei situații de criză.
Dorim vieți fericite, un fapt meritoriu, dar să nu uităm că o viață fericită este o viață construită de relații împlinite. Abilitățiile de comunicare sunt instrumentele necesare construirii relațiilor.
* Articol publicat și în Ziarul Lumina.