Dacă m-ar întreba cineva care este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o lucrând cu părinții și copiii, aș spune fără ezitare că am realizat impactul uriaş pe care cuvintele părinților îl au asupra copiilor și cum starea de bine și echilibrul familial influențează întreaga dezvoltare a celor mici. Părinţii îşi pot binecuvânta copilul prin felul în care îi vorbesc, influenţându-l astfel pozitiv, şi tot prin cuvinte îl pot descuraja, imprimându-i un parcurs negativ în dezvoltarea personalităţii şi a viitorului său.
Este o alegere permanentă ceea ce îi spui şi cum îi spui copilului. Expresii de genul: „Ce se va alege de tine, copile?”, „Mereu greșești”, „Numai prostii vorbești”, „Cine te va lua și pe tine?”, „Nu o să reușești în viață”, „Crezi că poți să fii bogat? Viața este grea…”, „Ai visuri de copil, o să vezi tu când crești”, îl vor influenţa cu siguranţă într-un fel sau altul.
Copiii îşi absolutizează părinții. Pentru ei, mama şi tata reprezintă reperele de înțelegere și raportare la lume, ei sunt pilonii existenței lor, fiind în totalitate dependenţi de grija părinților și satisfacerea fiecărei nevoi pe care o au fie că este de natură fizică, emoțională, fie relațională.
A fi părinte înseamnă și a avea putere asupra unei alte ființe umane, a crea un om care va fi influențat de tine întreaga viață. Prin urmare, cuvintele pe care i le adresezi au un mare impact asupra copilului, o influență decisivă încă din copilărie. Vorbele tale îl vor ghida de la maturitate până la bătrânețe, deși poate ca adult nu va fi deplin conștient de acest fapt.
Dacă oamenii ar realiza responsabilitatea și influența colosală pe care o au asupra dezvoltării copilului, poate că ar gândi de două ori atunci când decid să se implice într-un astfel de demers şi ar încerca mai întâi să-și rezolve problemele emoționale pe care le au, la rândul lor, cu părinții, cu propria persoană sau cu partenerul de viață.
Din păcate, din ceea ce am observat, majoritatea viitorilor părinți pun pe primul loc resursele financiare atunci când se gândesc la conceperea unui copil: ce pot să-i ofere, ce haine, cum să arate camera lui, ce jucării să achiziţioneze etc. Desigur, şi acestea sunt necesare, dar nu esențiale.
Esenţială este sănătatea fizică și emoțională a lor, cum se pregătesc ei de venirea pe lume a copilului, dincolo de instinctul responsabil de perpetuarea speciei sau aspecte logistice (maternitate privată sau de stat, cezariană sau nu, alăptat 6 luni sau 2 ani).
Te pregătești pentru venirea pe lume a unui copil fiind tu însuți o ființă umană completă, vindecată, asumată, echilibrată, conștientă. În caz contrar, ratezi transformarea profundă pe care copilul o aduce implicit în tine, împiedicându-te în detalii. Nu omite aspectele esențiale în detrimentul celor importante, iată o provocare și o lecție a vieții.
Mai mult decât orice, atenţie maximă la felul cum îi vorbești copilului: alege cuvinte pozitive, încurajează-l, spune-i că e normal să greșească, face parte din procesul de dezvoltare, că va reuși şi că îl vei susține necondiționat, că îl accepți și iubești, poate să-și urmeze obiectivele, e capabil, merită să fie fericit și iubit, e frumos, deștept și bun. Suntem avizi de încurajări și vorbe frumoase încă de când începem să ne dezvoltăm. Este necesar să fim conștienți de lumea în care trăim până la moarte, iar vorbele pe care le-am auzit de mici ne pot modela sufletul și comportamentul.
În vorbele tale se găseşte miracolul. Viața împlinită sau nu, pe care copilul tău o trăiește, este într-o mare măsură dictată de dialogul pe care l-ai avut cu el de-a lungul anilor.
Dacă gândești că a fi părinte este deosebit de greu, complicat, ai dreptate, dar pune-ți câteva întrebări simple: Cum mi-aș fi dorit să vorbească părinții mei cu mine?; Ce aș vrea să aud în momentele dificile din viață?; Care este tonul pe care vreau să mi se vorbească? Tot ceea ce vrei să ți se spună sau să ți se facă ție, fă aceasta pentru copilul tău.
Ești responsabil în mod direct de el, deși poate este răzvrătit, încăpățânat, egoist și neascultător. În spatele acestei aparențe se ascunde nevoia imensă de a fi iubit, auzit, ascultat, înțeles, acceptat de către tine, părintele lui, în primul rând.
Susținerea nimănui nu valorează mai mult decât susținerea ta. Iubirea și aprecierea ta nu pot fi înlocuite de nimic și nimeni, niciodată. Mai mult decât orice, sub orice formă, este necesar ca vorbele tale să zidească, să vindece și să aducă viață în el. Chiar dacă s-ar afla la capătul lumii, el trebuie să știe că brațele tale și acceptarea ta îl așteaptă acasă, la tine găsește mângâiere, o vorbă bună și iubire.
Mă adresez mamelor, în special, pentru că starea lor emoțională influențează în mod deosebit devenirea copilului și interacțiunea acestuia cu lumea înconjurătoare. Știu că femeile sunt puternice, prin definiție, prin actul de a naște un copil, de a-l crește și educa, prin sacrificiile pe care le fac pentru el pe tot parcursul vieții.
Vreau, însă, să amintesc că pământul este plin de femei puternice, însă nefericite, care își sacrifică viața pentru copil, iar de aici se nasc reproșuri, frustrări, dureri, o viață netrăită prin prisma propriilor valori.
Copilul nu îți cere fericirea ta sau să renunți într-un mod extrem la viața ta, copilul își dorește doar să fii tu un om echilibrat și fericit, pentru ca astfel să se poată dezvolta el armonios. Fericirea și împlinirea ca mamă, ca femeie sunt esențiale pentru echilibrul emoțional al copilului.
S-a împământenit cumva această convingere că viața este grea și pentru a răzbi este nevoie să fii puternică, dură, casantă. Până la un punct pot să fiu de acord cu asta, doar că prea multă putere nu înseamnă și o viață fericită, un set de atitudini și convingeri funcționale pe care le oferim copilului și care îl vor însoți pe tot parcursul vieții. Personal, gândesc că bărbații trebuie să fie puternici, iar femeile împlinite. Femeia se hrănește cu emoții pozitive, cu bucurie, satisfacție, împlinire, cu creativitate și energie. Puterea este caracteristica bărbaților, în primul rând.
Poezie şi raţiune
Puterea feminină constă în: a accepta ceea ce nu poți schimba; a trăi conform principiilor tale de viață, cu riscul de a fi judecată; în vulnerabilitatea și curajul de a fi autentică; tăria de a ierta, încăpățânarea de a merge mai departe, forța de a îndura; în păstrarea speranței chiar şi atunci când pare că nici o strategie nu va da roade; în intuiție, această armă puternică care sălășluiește înlăuntrul nostru, neglijată, intelectualizată și îngropată, dar care este o busolă care ne spune adevărul, chiar și atunci când vrem să îl negăm, reprimăm sau ascunde; în lupta pentru copilul ei, în mutarea şi a munţilor dacă e nevoie pentru a proteja ceea ce iubește; în nopți de veghe la căpătâiul copilului, în a avea grijă și a alina cu drag.
Puterea feminină este poezie și rațiune în acelaşi timp.
Îmi doresc ca toate femeile și mamele să fie fericite și înțelepte!
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.