Folosesc fiecare moment liber pe care îl am pentru a-mi verifica telefonul, a citi un articol, a termina cartea de pe tabletă sau a scrie vreo idee pe care să o dezvolt mai târziu.
În rarele momente în care îmi ridic ochii din telefon și mă uit în autobuz, mai mult de 70% din persoanele din autobuz, sunt cu ochii în telefon.
Ca să nu extrapolez și să vorbesc despre momentele în care ieșim împreună cu prietenii și e o ieșire în grup, în care ne uităm toți la ecranele proprii.
Cred că nu sunt singura care recunoaște că primul lucru pe care îl fac dimineața este să-mi verific telefonul, după aceea ziua poate începe.
E o necesitate, îmi zic.
Să fii conectat este important. Să urmărești anumiți oameni care scriu și vorbesc mai bine decât tine, care au o cultură mai vastă.
Sunt mai îmbogățită, îmi spun. Cunosc mulți oameni, vorbesc cu ei, îmi scriu, mă critică, mă încurajează, suntem o mică comunitate.
Aflu informații noi despre prietenii de pe Facebook, despre evenimente, citesc știri (chiar dacă nu e cel mai de încredere canal), împărtășesc experiențe, mă laud și mă tângui.
De pe telefon îmi citesc emailurile și le răspund.
Pe Linkedln citesc articole de specialitate și-mi distribui articolele.
Pe Instagram arăt crâmpeie luminoase (musai luminoase) din viața mea, poze interesante găsite și momente ale zilei mai imteresante.
Am aplicații pe care urmăresc oferte la cărți și la haine.
Când vreau să-mi cumpăr un produs, citesc păreri despre el și apoi iau o decizie.
Totuși, ce pierdem? În aparență avem o multitudine de beneficii.
Mă pronunț în calitate de psiholog, de om care studiază comportamentul uman.
Vreau să spun care sunt dezavantajele pe care le-am identificat eu.
Pierzi momente prețioase în care poți studia expresiile oamenilor
Fiind în fiecare moment liber pe telefon, îți pierzi deprinderile de „a citi” fețele oamenilor, de a le observa starea, postura, toate apectele acestea care sunt esențiale în lucrul cu oamenii, în cunoașterea lor.
Lucrând și studiind un domeniu ca Psihologia, fiecare context îți poate furniza informații importante despre modul în care oamenii se poartă și interacționează între ei: cum vorbesc, cum se privesc, cum merg, sunt îngrijorați?, sunt fericiți?, ce boli au?.
Sigur, multe sunt speculații, dar citirea fizionomiei este o știință (și o artă), iar eu am descoperit ce înformații valide îti poate oferi atenția la cel de lângă tine, indiferent că ești în sala de așteptare la dentist, la coadă la supermarket sau în autobuz.
Ne pierdem concentrarea foarte repede
Suntem dependenți de stimuli noi, vrem să aflăm informații tot timpul și să vedem poze din viețiile altora, poate pentru a nu intra cu introspecția prea adânc în viața noastră.
Fenomenul „fear of missing out”, înseamnă că suntem în permanență conectați de un device, de frica faptului că vom pierde o noutate, o informație importantă și vom rămâne outsideri.
Acest fapt determină pierderea concentrării foarte repede, iar pierderea focusului înseamnă o muncă de calitate îndoielnică, lipsa coerenței în scris sau exprimare.
De asemenea, ne este greu să urmărim un discurs sau curs care nu conține elemente audio-vizuale, pentru că așa ne-am obișnuit creierul: vrea stimuli noi și diferiți tot timpul.
Timpul
Intru de zeci de ori zilnic pe o rețea de socializare sau mai multe. Cel puțin o oră jumătate pe zi o petrec făcând scroll.
Am înțeles că există și o aplicație care moniotrizează timpul petrecut pe device. Mi-am propus să o instalez pentru a vedea exact cât timp risipesc.
În luni și zeci de ani, timpul acela risipit devine zile și ani.
Oare ce lucruri mai productive aș putea face cu el?
În ce relație l-aș fi putut investi?
Pe cine aș fi putut ajuta?
Conexiunea
Suntem conectați online, dar conexiunea offline se pierde.
Ne este mai greu să comunicăm, să privim în ochii celorlalți, să le spunem ce credem și să ne declarăm sentimentele.
În schimb, în online, e mai simplu și mai rapid.
În anul doi de facultate am citit un studiu care arăta ușurința cu care ne dechidem din spatele unui monitor, având protecția anonimatului, dar același grup de studiu, pus față în față cu persoanele cu care comunicaseră online, avea un mod de raportare aproape autist.
Frustrarea
De pe Facebook, pare că cei din jur au o viață mai bună decât a ta, mult mai bună.
E și firesc să se creeze impresia asta.
Punem poze din vacanță.
Ne etichetăm când suntem cu prietenii.
Ne localizăm în locații selecte.
Arătăm ce cărți citim și ce limbaj elevat avem.
Oare cum ar fi dacă am scrie că ne simțim singuri în club?
Sau cum ar fi dacă ai scrie că nu îți lipsește nimic, te simți ok, dar îți vine să plângi, ești singură și nefericită? Simțindu-se singură și tristă cu iubitul, cu copilul, cu prietenii, cu părinții.
Ar fi cel puțin bizar.
Dar chiar și cei care afișează cele mai frumoase vacanțe și vieți, trec prin momente dificile și grele.
Statutul de a fi om le are incluse în fișa postului.
Soluții?
Tehnofobia nu este una, în mod cert. Cel puțin nu pe termen lung.
O zi sabatică
O zi în care să te deconectezi de pe toate rețelele de socializare și să petreci doar timp cu cei dragi.
Sau să citești.
Sau să faci ceea ce faci de obicei într-o zi de joi, dar fără aplicații de socializare și citit 40 de minute știri.
Echilibrul
Să te autolimitezi în accesarea telefonului.
Să-ți ștergi o aplicație sau mai multe. Eu mi-am șters Instagramul timp de 6 luni. Mi-a fost mai bine.
Să fii echilibrat în postările pe care le faci și în viața pe care o prezinți pe Facebook, de exemplu.
Să nu înstigi la ură.
Să nu jignești.
Nu sunt prescripții, sunt idei care ne pot face viața mai bună sau măcar mai autentică, chiar și în mediul online.
