Atunci când oamenii aud că un concept este din psihologia pozitivă, primul lucru care le vine în minte, de regulă, este legat de mentalitatea gânditului pozitiv (a vedea partea plină a paharului) în orice circumstanță. Lucru absolut fals.
Pentru că psihologia clasică s‑a preocupat exclusiv de patologia psihică (schizofrenia, tulburarea bipolară, depresia), restul oamenilor, care nu prezentau aspecte patologice, au fost neglijați.
Chiar dacă nu aveau provocări care să fi dus la dizabilitate sau lipsa funcționalității pe plan social și/sau familial, oamenii sănătoși se confruntă cu o serie de provocări, care necesită deseori prezența unui consilier psihologic, psiholog și/sau psihoterapeut.
Nu doar în cazul provocărilor oamenii au nevoie de asistență, ci și pentru că vor să‑și optimizeze viața, modul de lucru, abilitățiile sau relațiile. Ca urmare a acestui fapt s‑a născut psihologia pozitivă, care se ocupă cu optimizarea vieții oamenilor ce nu prezintă boală psihică sau tulburări psihice.
Martin Seligman, președintele American Psychological Association (APA) în 1998, a inițiat manifestul psihologiei pozitive moderne, care pune accentul pe ce este pozitiv în experiența umană, nu pe ceea ce este patologic.
Împreună cu Christopher Peterson construiește o taxonomie (clasificare) a punctelor forte și a virtuților de caracter, care este o alternativă la sistemul de diagnostic al psihopatologiei și vrea să fie un diagnostic a ceea ce este „bun” și „pozitiv” în oameni.
Virtuțile identificate sunt: înțelepciunea și cunoașterea, curajul, umanitatea, dreptatea, temperarea și transcendența.
Punctele forte sunt: creativitate, curiozitate, deschidere, dragostea de cunoaștere, viziune, inovare, vitejie, persistență, integritate, vitalitate, rezistență, dragoste, bunătate, inteligență socială, apartenența la comunitate, dreptate, leadership, iertare și milă, a fi umil, prudență, auto‑control, aprecierea frumosului și a excelenței, gratitudine, speranță, umor și spiritualitate.
Psihologia pozitivă urmărește cultivarea atât a virtuților, cât și a punctelor forte în viața fiecărei persoane, alături de cultivarea emoțiilor pozitive, precum bucuria, interesul, mulțumirea și dragostea.
Nu de puține ori, oamenii apelează la serviciile unui psiholog deoarece vor să fie mai fericiți, în Psihologia pozitivă se face distincția între good life (viață bună), pleasant life (viață plăcută) și meaningful life (viață cu sens).
Pleasant life (viață plăcută) se referă la trăi cât mai multe emoții pozitive și a evita, atât cât este posibil, emoțiile negative și durerea.
Good life (viață bună) se referă la a a fi angajat în momentul prezent, împlinit, înseamnă a te dedica punctelor tale forte și a trăi în acord cu valorile tale.
Meaningful life (viața cu sens) este viața în care îți pui punctele forte în slujba celorlalți, ceea ce duce la găsirea sensului vieții.
O viață fericită, adică o viață cu sens, este aceea în care mă cunosc pe mine, fac acțiuni în acord cu ceea ce sunt și mă dedic în slujba celorlalți.
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.