A te naște pe acest pământ și a fi om este un dar minunat, dar a fi femeie este un lucru extraordinar, o binecuvântare. Indiferent de culoarea ochilor, a părului, înălțime, greutate, trăsături bine definite sau șterse, fiecare femeie trebuie să ştie că e frumoasă, minunată, unică. Asta nu înseamnă, însă, că dificultățile şi provocările în viaţă nu pot fi pe măsură. Procesul cunoașterii și al devenirii nu este deloc unul simplu.
Ca psiholog, vorbesc și interacționez cu zeci și sute de femei şi adesea constat că, deşi provocările lor sunt de nuanțe diferite, substratul problemelor este comun, şi anume rana provocată de lipsa dragostei. Toată durerea lumii se naște, crește și se dezvoltă din neiubire.
Durerea de a nu fi iubită, apreciată, în măsura în care ai avut nevoie să simți aceasta. Simplu spus, de aici pornește convingerea că nu ești suficient de bună, frumoasă sau deșteaptă, că nu vei reuși să relaţionezi într-o manieră funcțională sau că nu ai puterea de a-ți îndeplini visurile. Lipsa iubirii este originea răului, iar soluția vine din întoarcerea la iubire, la comportamentele sănătoase și adaptative, un proces al vindecării în care merită să te implici cu dedicare și inimă deschisă.
Vindecarea corpului și a emoțiilor
Primul pas al vindecării constă în verbalizarea conflictului, de orice natură ar fi el. Te încurajez să nu subestimezi puterea eliberatoare a cuvintelor, deși, pentru a te lansa într-un astfel de proces, este nevoie de curaj și susținere necondiționată, de ascultare activă. Eliberarea vine din peștera în care nu ai curajul să intri, așa că ieși din negare sau compensare şi privește spre tine.
Cu siguranță îți este cunoscută legătura dintre corp și emoții, mai exact cum fiecare emoție este stocată în corp şi cum acesta din urmă reacționează atunci când trăieşti emoții intense și negative pentru mult timp.
Boala fizică este de multe ori un indiciu al emoțiilor negative disfuncționale perpetuate prea mult timp… până când corpul a cedat și s-a îmbolnăvit. Îţi propun să ieşi din această stare, să ieși din spirala victimizării, care nu duce la nimic bun, şi să înţelegi că durerea este un moment, un instantaneu, suferința îndelungată însă este o alegere pe baza momentului inițial de durere. Poți suferi o săptămână sau poți suferi o viață. Este o alegere, este alegerea ta.
Stima de sine scăzută
Al doilea pas esențial în vindecare este iertarea de sine, pacea cu trecutul şi acceptarea lui. Dacă nu vom putea niciodată schimba trecutul, obiectiv vorbind, putem schimba relația noastră cu acesta. Înțelegerea trecutului aranjează în mintea noastră faptele și emoțiile, ca și piesele unui puzzle, şi vom avea o nouă imagine.
Societatea, standardele părinților și așteptările celor din jur modelează modul în care ne privim, iar pe acest fond se construiesc critica, comparația, nemulțumirea față de propria persoană sau contextul de viață.
Convingerile se formează prin șoc emoțional sau repetiție. Este nevoie de curaj pentru a sta față în față cu aspectele dureroase din tine și a-ți spune că nu ești vinovată pentru ce ți s-a întâmplat. Apoi să te accepți, să-ţi spui că te iubești și să ai grijă de tine în tot acest proces al devenirii.
Ţi se întâmplă să priveşti la felul cum arăţi şi să-ţi cauţi imperfecțiuni?
Dacă da, oprește autocritica, judecata și condamnarea, începe să te înțelegi, fiecare emoție și comportament are un înțeles în contextul experienței tale și al trecutului.
Aprecierea față de tine nu este un slogan uzat, fără conținut, ci se referă la comportamentele noi care înlocuiesc vechiul sistem de gândire și acțiune: ai grijă ca alimentația ta să fie echilibrată, practică un sport sau măcar ieși la o plimbare zilnic, practică o îngrijire a corpului, poartă-te cu demnitate și nu sta lângă persoanele care nu te respectă.
Dacă simți că momentele grele prin care treci te copleșesc, nu ezita să cauți ajutor specializat.
Vei eșua, vei greși? Da, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să renunți.
Asumarea responsabilității
Ești singura responsabilă pentru ceea ce reprezinţi și pentru ceea ce vei deveni, nu părinții, nu Guvernul, nu sistemul. Afirm cu încredere că viața oricărei femei nu ar trebui să graviteze în jurul unui bărbat sau al unei relații de iubire, deși aceasta este importantă și are rolul ei în economia unei vieți împlinite.
Un om, fie el cel potrivit, este doar un om, cu frământările lui, cu neputințele și durerile lui. Putem construi împreună o relație frumoasă doar dacă în paralel construim o relație sănătoasă cu noi înșine. Un parcurs în care ne întoarcem spre interior și căutăm să ne înțelegem originile comportamentelor pe care le avem, ne explorăm emoțiile profunde, unele dureroase, și ne cunoaștem valorile după care ne ghidăm viața.
Este imperios necesar să știi cine ești și ce vrei, care e scopul pentru care trăiești. Psihiatrul Viktor Frankl a descoperit că oamenii care au un scop al vieții rezistă psihic și fizic oricărei situaţii, oricât de cumplită ar fi, având în vedere experienţa din lagăre. La fel de bun este şi exemplul celor care au suferit în temniţele comuniste.
Existența unui scop al vieţii a făcut diferența dintre cei care au ieșit vii de acolo și cei care au murit. Cei care aveau un scop pentru care trăiau rezistau torturilor, chiar se fortificau, iar ceilalţi, care nu aveau un scop precis al vieții, mureau sau cedau psihic. Principiul acesta face astăzi diferența dintre cei care reușesc și cei care se lasă purtați în voia circumstanțelor.
Vistieria umană este în interior
Pentru a aborda situaţia în mod pragmatic, îţi propun să iei o foaie de hârtie și să scrii primele trei valori (de exemplu, profesionalismul, libertatea, bunătatea, filantropia) și scopuri ale vieții tale, obiective pe care vrei să le atingi, care te fac fericită, care îți aduc împlinire și satisfacție. Declarația ta de misiune vorbește despre prioritățile tale în momentele de derivă inerente vieții.
Ai nevoie de pasiune, ai nevoie de curaj, este necesar să-ți placă ceea ce faci pentru ca rezultatele tale să vină din plăcere și bucurie. Sunt conştientă de faptul că propunerea mea îţi poate părea desprinsă de realitate, însă este important să realizezi că nu poţi spera la un viitor mai bun dacă nu știi că viitorul se construiește acum, astăzi, prin vindecare și convingeri sănătoase. Acestea te ajută, nu te sabotează în parcursul devenirii tale.
În mod cert, vistieria umană nu se află în bănci, ci în interior, în omul care devii. Citește, dezvoltă-te pe toate planurile, cunoaște oameni și locuri noi, ieși din zona de confort și lărgește-ți orizonturile! Incultura și limitarea nu au avantajat pe nimeni, iar a fi o femeie instruită este cât se poate de benefic pentru tine și ceilalți.
Tragedia nu constă în absența nelimitată a banilor pentru a-ți îndeplini visurile, ci în faptul că nu trăiești fiecare moment pe care viața ți-l oferă şi că te proiectezi în viitor sau te gândești la trecut. Fii cu toată inima acolo unde ești.
Existența este formată din zile, ore și minute, aşadar nu le lăsa să treacă fără a le stoarce de emoții frumoase, de experiențe plăcute, de zâmbete și îmbrățișări.
Draga mea, este o bucurie să fii femeie și nu uita că meriți să fii fericită și iubită pentru tot ceea ce reprezinți în cel mai profund mod!
*Articol publicat și în Ziarul Lumina.