Aseară am citit câteva versuri cu care m-am identificat atât de mult, încât am spus că este necesar să le pun pe blog ca să rămână mereu aici, să le văd, să simt același mix de emoții pozitive de fiecare dată când le parcurg.
Relația mea cu lirica este una pasională. Îmi plac poeziile, le-am devorat și învățat toată adolescența, iar sora mea, Georgiana, cu care stăteam în cameră, în fiecare seară înainte să dormim mă punea să îi recit poezii.
Versurile care îmi plăceau le învățam pe de rost, cu dorința să rămână în mine.
Iubesc versurile scrise cu vervă, verb și nerv, însă doar în puține momente am fost mulțumită de versurile mele. În familia-mi mare se fac glume pe seama faptului că poeziile scrise de mine sunt de fapt povești pe care eu le pun în versuri. Mă rog, detalii nesemnificative. 🙂
Pentru a scrie versuri ai nevoie de o anumită dispoziție, o voluptate a suferinței aș spune eu, o excitație a spiritului și inspirație. În schimb, un articol poate fi scris dacă ai o idee, te documentezi și aștepți suficient timp să se „coacă” în tine, iar el prinde formă natural, găsește o modalitate de a se așterne firesc pe pagină.
Versurile următoare sunt scrise de Bob Marley și am descoperit în ele modalitatea în care eu iubesc, exprimată cum nu se poate mai bine, deocamdată.
Am citit câteva elemente din biografia lui Bob Marley (1945-1981) care a fost un cantautor jamaican (adică cântăreț care își compune singur muzica și își scrie singur versurile cântecelor), muzician și chitarist, iar stilurile pe care le-a combinat au fost reggae, ska și rocksteady. A fost unul dintre artiștii cu cele mai mari vânzări din toate timpurile. A murit devreme, din păcate, la vârsta de 36 de ani, răpus de cancer.
Redau mai jos versurile care mi-au citit inima:
“You may not be her first,
her last, or her only.
She loved before
she may love again.
But if she loves you now,
what else matters?
She’s not perfect—you aren’t either,
and the two of you may never be perfect together
but if she can make you laugh,
cause you to think twice,
and admit to being human and making mistakes,
hold onto her and give her the most you can.
She may not be thinking about you every second of the day,
but she will give you a part of her
that she knows you can break — her heart.
So don’t hurt her,
don’t change her,
don’t analyze and
don’t expect more than she can give.
Smile when she makes you happy,
let her know when she makes you mad,
and miss her when she’s not there.
Love with your whole being when you receive love.
Because there are no perfect girls, but there will always be a girl who is perfect for you..”