Era vara, m-am întâlnit la un brunch cu o colegă din liceu și mi-a împrumutat o carte scrisă de un renumit psiholog, despre relațiile de cuplu. Am citit-o în ziua următoare și nimic din ce scria acolo nu avea sens pentru mine.
Seara vorbesc cu sora mea și îi spun:
– July, înțeleg ce scrie în carte, sunt teorii pe care le-am învățat și vehiculat ani de zile, dar nimic nu mai face sens, în capul meu este un vid de coerență a tot ce știam despre relații.
Au trecut mai multe luni de atunci, iar în mintea mea s-a produs o răsturnare a valorilor care m-a șocat și pe mine, pentru că asistam din exterior la un proces de schimbare care se întâmpla în interiorul meu.
Dacă m-ai întreba care sunt două lucruri care s-au schimbat în mintea mea în ultimul an, aș spune fără să stau pe gânduri: viziunea despre avort și filosofia relațiilor de cuplu. Sufletul meu s-a întors înspre viață și de acolo au derivat numeroase schimbări.
În toamnă a început să apară insistent în mintea mea întrebarea: „Ce spune Dumnezeu în privința relațiilor romantice?”
„Oh, mă lași?”, era atitudinea mea, știu ce spune Dumnezeu, doar am crescut în biserică, am citit Biblia, știu ce zice Dumnezeu despre relații. Însă când o întrebare își face loc între circumvoluțiuni, până nu mă ocup serios de ea, nu pleacă de la mine, este acolo la culcare și la trezire, iar să caut răspunsuri este precum o povară de care trebuie să scap, ca să pot respira liber și funcționa adecvat.
Am căutat când este prima conferință despre relații cu vorbitori competenți, am sondat subiectul, am întrebat oameni mai înțelepți decât mine, am citit și mai presus de orice, mi-am dat voie să descopăr fără prejudecăți sămânța Adevărului sădită în mine, dar îngropată sub munți de gunoaie.
Giordano Bruno (1548-1600) a fost un teolog și filosof italian, care a avut parte de un sfârșit tragic și prematur al vieții: după șase ani de detenție a fost condamnat și ars pe rug în Roma.
Motivele? Printre alte intuiții geniale care nu erau acceptate de învățații vremii, acesta afirma că Pământul se mișcă, contrar idei agreate până atunci că Pământul este imobil, iar în jurul lui se învârt planete și stele.
Dincolo de o discuție despre adevăr științific, fapte și opinii, tolerarea incertitudinii și etică socială, m-am gândit că în ziua de astăzi dacă vii în „piața publică” (aka internet) și spui sau scrii că nu omul este măsura tuturor lucrurilor, ci Dumnezeu, nu Soarele gravitează în jurul Pământului, ci Pământul se învârte în jurul Soarelui, poți să fii „ars pe rug”.
Dar cu o moarte toți suntem datori… să scriem deci, să gândim, să ne lăsăm mintea schimbată, să ne asumăm riscuri, să căutăm răspunsuri indiferent de costuri, până la capătul lumii dacă este necesar.
Când vine vorba despre relația de cuplu, discuția pentru mine nu mai este despre ce te face fericit, ce-ți place, ce nu-ți place, nevoile tale, dorințele tale, planuri sau cum îți vezi viitorul, ci întrebarea este una abruptă și tranșantă:
Îți cunoști tu rolul de femeie, respectiv rolul de bărbat, cel pe care Dumnezeu Ți l-a dat încă de la concepție?
Un om care își cunoaște rolul de femeie, respectiv rolul de bărbat, este un om care are toate șansele să răzbească în problematica complexă a relațiilor.
Toată cunoașterea laică este valoroasă și validă pentru cuplul tău DOAR în condițiile în care îți cunoști rolul de femeie sau de bărbat în relație. Poți știi toate studiile și cercetările despre relații, poți fi un teoretician excelent, dacă nu exista înțelegerea profundă și acceptarea rolului de femeie sau de bărbat dat de Dumnezeu, clădești o casă fără fundație.
Există rolul de bărbat și rolul de femeie.
Îți cunoști rolul?
Îți trăiești rolul de femeie sau de bărbat, în plinătatea lui, în familie?
A căuta răspunsuri la un psihoterapeut pentru cuplu este un demers lăudabil, însă dacă vrei o alchimie a relației de cuplu, tu ai nevoie să mergi la Creator, El a compus designul ființei tale particulare de femeie sau de bărbat și El poate să îți ofere rețeta împlinirii în cuplu. Nu eu, nu o carte, nu un psihoterapeut, nu un prieten sau părinte care te sfătuiește din experiența și limitările lui.
Exact așa cum Universul și corpul tău funcționează după legi exacte și milimetrice, așa o relație de cuplu are principii de funcționare de care nici eu și nici tu nu putem face abstracție, dacă ne dorim armonie în relație.
Bărbatul are nevoie să-și cunoască rolul de bărbat în familie și în societate.
Femeia are nevoie să-și cunoască rolul de femeie în familie și în societate.
Tată ne-a vorbit deseori despre ierarhia sănătoasă în familie: primul e Dumnezeu, apoi e Hristos, bărbatul, femeia și copiii, dar răzvărtirea mea era paroxistică când auzeam principiul acesta.
Bărbatul, femeia și familia sunt „invenția” lui Dumnezeu, prin urmare spre El avem nevoie să ne îndreptăm privirile, dacă ne dorim rețeta împlinirii autentice în familie.
Știu acum că rețeta fericirii în relații există și nu este un secret, dar nu putem vorbi despre o relație de cuplu împlinitoare pentru suflet fără a cunoaște rolul pe care Dumnezeu ni L-a dat, acela de femeie sau de bărbat.