Abordarea fricii de moarte

Denumită tanatofobie, frica de moarte apare în anxietatea generalizată. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale (DSM 5), câteva dintre criteriile pentru anxietatea generalizată sunt: anxietate excesivă și îngrijorare apărută în majoritatea zilelor cel puțin șase luni, în legătură cu diverse evenimente sau activități, îngrijorare greu de controlat, îngrijorarea și anxietatea sunt asociate cu cel puţin trei din simptome: tensiune musculară, oboseală, dificultăți de concentrare, senzaţie de apăsare, sentimentul de a fi „pe marginea prăpastiei”, iritabilitate, insomnie.

Este important de specificat că a simți teamă sau teamă intensă față de moarte în unele momente este normal, firesc. Până la urmă, moartea este singura certitudine a vieții, iar perspectiva nonexistenței sau a suferinței înainte de moarte poate fi debilitantă.

Menționez că frica de moarte nu apare doar în cazul persoanelor în vârstă sau la pacienții cu boli terminale, ci poate apărea chiar și la copii, adolescenți sau tineri.

Există accepțiunea conform căreia ne protejăm de moarte proiectându‑ne în copiii noștri, investind în generațiile viitoare și chiar concepând lucruri de mare valoare, opere de artă, de exemplu.

Ne distragem fricii de moarte, ca un mecanism de apărare, provocând‑o prin experiențe extreme sau evitând orice experiență, care ne‑ar putea aduce mai aproape de ea.

Anxietatea apare atunci când simțim amenințare, iar frica intensă de moarte este frica de o amenințare iminentă. Cauza pentru care poate apărea, deseori, este discrepanța față de obiectivele pe care le avem și modul în care ne trăim viața. Cât de mare este această diferență? S‑ar putea ca ea să fie un prim motiv pentru care simți acut teamă față de moarte.

A trăi ca și cum ești nemuritor nu este cea mai înțeleaptă decizie, afirma Irvin Yalom, cel care a început în urmă cu peste 50 de ani psihoterapia cu persoanele care sufereau de boli terminale. La acei pacienți a observat că apropierea morții aducea trezire și conștientizare, o claritate pe care nu o aveau înainte. „Dacă moartea ne ucide, ideea de moarte ne salvează”, spunea el.

Consider că frica de moarte este un semnal de alarmă, de atenționare în legătură cu modul în care îți trăiești viața.

Ca să‑ți dai seama de aceasta, te‑aș provoca la exercițiul succesiunii infinite de vieți.

Cum ți s‑ar părea ca viața pe care ai trăit‑o până acum să o trăiești de milioane de ori, în succesiuni infinite?

Ce simți în legătură cu o astfel de perspectivă?

Ești împăcat?

Îngrozit?

Un astfel de exercițiu îți poate furniza multe informații în legătură cu modul înțelept sau neînțelept în care‑ți trăiești viața.

Ce facem cu teama de moarte?

Flexibilizăm acestă teamă, în primul rând. O normalizăm, o explorăm. Apoi, facem exerciții de desensibilizare progresivă, adică, ne expunem treptat celor mai înfricoșătoare gânduri legate de moarte.

La final, abordăm efemeritatea. Suntem ființe efemere, iar acest fapt ar trebui să ne conducă la o viață trăită cu sens și înțelepciune.

*Articol publicat și în Ziarul Lumina.

Exit mobile version