„- Părinții tăi nu ți-au vorbit niciodată despre Dumnezeu, Oscar?
– Da’ de unde. Părinții mei sunt proști.
– Asta așa e, dar chiar nu ți-au vorbit niciodată despre Dumnezeu?
– Ba da. O singură dată. Ca să-mi spună că nu cred în El. Ei nu cred decât în Moș Crăciun.” („Oscar și Tanti Roz”, de Eric-Emmanuel Schmitt)
De sărbători am avut o discuție în familie cu un prieten pe care îl admirăm ca om și suntem topiți după cei doi copilași ai familiei, care sunt echilibrați și foarte dulci. Tatăl ne-a spus că nu crede în Dumnezeu și i-a spus-o fetiței de 6 ani, când aceasta a început să-i pună întrebări despre Dumnezeu și Iisus, după ce a participat la orele de Religie de la școală.
Paradoxul este că părinții au educat-o să creadă în Moș Crăciun, iar fetița îl așteaptă urmărind pe o aplicație să vadă când ajunge din Laponia la ei acasă, îi pregătește turtă dulce și lapte pentru el și reni, iar dimineața în care Moș Crăciun „a venit” este o adevărată sărbătoare.
Părinții își educă copiii așa cum consideră că este mai bine, însă am o dilemă logică: cum să educi copilul să creadă că Moș Crăciun există, când știi sigur că este o minciună, dar să îi transmiți că Dumnezeu nu există, în condițiile în care, obiectiv vorbind, nu ai cum să știi sigur aceasta?
Dincolo de discuții cu aer filosofic și spiritual, observ la mulți adulți cu care interacționez că nu au o minimă educație spirituală, nu s-au preocupat activ să chestioneze lumea interioară și exterioară, să dezbată, să se supună la incertitudini.
Aș instaura în fiecare familie cultul dialogului, a-l dezbaterilor de idei întâmplări, concepte, convingeri, orice. Tehnologia ne răpește luxul de a comunica om cu om, față în față, de a ne contrazice, de a reconcilia tonul ridicat sau sarcasmul, ci ne ascundem în spatele unui ecran și urmărim preponderent topice de interes pentru noi, care ne confirmă convingerile preexistente, printr-un feed care ne sugerează să vizionăm (doar) lucruri concordante cu interesele și căutările noastre.
Când ți-ai asumat că vei concepe un copil, este necesar să te gândești că pe lângă a putea să-l întreți, să te ocupi de educația lui intelectuală și emoțională, trebuie, și accentuez cuvântul trebuie, să te gândești la faptul că al tău copil este și un suflet, care are nevoie de educație spirituală.
De ce să faci abstracție de suflet, de entitatea cea mai profundă din el, cea din care izvorăsc motivațiile și aspirațiile cele mai adânci?
Noi suntem ființe spirituale, la fel cum suntem ființe relaționale și emoționale, la fel cum ne educăm în relații și ne educăm gestionarea emoțiilor, la fel sufletul are nevoie de formare.
Indiferent că ești ortodox, catolic, (neo)protestant, reformat, agnostic sau ateu, cred că este necesar să-l înveți pe copil trei lucruri, pentru o minimă educație spirituală: rugăciunea Tatăl Nostru, Crezul și Cele 10 Porunci.
Repet, nu are legătură cu orientarea religioasă, ci cu o educație spirituală pe care o consider necesară fiecărei ființe umane, mai ales că te afli într-o Europă creștină.
Primul element de educare a sufletului copilului este învățarea rugăciunii Tatăl Nostru:
„Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Căci a Ta este împărăția și slava în veci. Amin.”
Al doilea element în educarea sufletului copilului este învățarea Crezului, eu am învățat Crezul adultă fiind și mi-a părut o foarte bună comprimare a teologiei fundamental creștine:
„Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor
Şi viata veacului ce va să fie.
Amin.”
Al treilea element de educare a sufletului copilului este învățarea celor 10 Porunci:
„1. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
3. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
4. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
6. Să nu ucizi.
7. Să nu preacurveşti.
8. Să nu furi.
9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
Eu l-aș învăța pe copilul meu aceste elemente creștine și dacă aș fi atee.
Ți-ai asumat conceperea unei ființe umane cu suflet, este datoria ta să te ocupi de educația sufletului.
Trezește-te din ignoranță și comoditate, ia copilul de la telefon sau tabletă și vorbește cu el despre Dumnezeu, ia o Biblie ilustrată pentru copii și citește-i despre minunile lui Dumnezeu.
Fă-ți timp pentru întrebările și frământările copilului legate de bine și rău, creație, relații, comportamente și emoții. Amintește-ți că semințele grijii pentru suflet pe care le plantezi în psihicul lui răsar în momente cheie ale vieții.
O să te uiți în urmă peste ani și vei considera că multe lucruri le puteai face diferit, dar un lucru ai făcut bine: ai educat sufletul copilului tău înspre a-L cunoaște pe Creatorul Vieții.
*Resurse pentru copii, jocuri și activități interactive cu caracter creștin găsești aici.